Tag Archives: din camara
Zacusca cu naut
Iubesc Zacusca si parca in fiecare toamna, imi vine pofta de zacusca. Nu fac zacusca cat pentru un batalion, dar parca in fiecare an ma apuca „bucuria” de a face cateva borcanele cu zacusca. Am facut asa zacusca de vinete si este cea mai buna zacusca ever 🙂 Uneori imi place sa fac zacusca in catitate mica, pentru cateva zile, la slow cooker. Iese de fiecare data o bunatate. De data asta am incercat si improvizat varianta de Zacusca cu naut, adaugand in compozitie conserve de naut de la Sun Food.
Mi-am zis ca daca varianta de zacusca cu fasole exista deja pe piata, de ce nu as incerca varianta de zacusca cu naut. Si nu regret deloc. Am pus si in borcanele, acum sa vedem cum o fi la iarna.
Muraturi pentru iarna la saramura
Stiu ca inca nu e chiar sezon de pus muraturi pentru iarna la saramura, dar am pozat reteta asta acum un an ( sau doi?!) si parca nu as vrea sa o ratez iar si sa o tin intr-un draft la pastrare… pe vecie. Desi, castravetii la murat in saramura se pun acum, incepand cu luna iulie, pentru ca acum sunt lungi, subtiri si tinerei.
Noi punem, in fiecare an, muraturi la sare, in saramura adica, si sunt cele mai bune muraturi ever! Nu se pot compara cu nimic altceva, iar inainte de Craciun cand scoti pe masa un fol plin cu bunatati acidulate si crisoare alaturi de friptura de porc si cartofii rumeni, zau ca parca nu mai conteaza nimic…aaa, si-o bucata de mamaliga calda!
Va voi scrie exact reteta pe care o fac eu, de cativa ani incoace. Nu m-a invatat nimeni sa pun muraturi pentru iarna, desi am crescut cu butoaiele de lemn pline ochi cu castraveti, gogonele si harbuzi murati in sare. Am luat reteta din Carte de bucate, de Silvia Jurcovan (v-am mai zis eu ca e „:de baza”) si e reteta care mi se potriveste cel mai bine. Am pastrat asa castraveti pusi in saramura peste vara, in balcon si au ramas la fel de crocanti in iarna urmatoare. Fara probleme!
Sirop de trandafiri
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Pentru sirop de trandafiri aveti nevoie doar de trandafiri, din aceia minunati de parfumati, din care faceti si dulceata. As vrea sa incerc si niste ceai sau apa de trandafiri, dar trebuie sa ma dumiresc daca nu am nevoie de ceva instalatie speciala. Insa pana atunci va povestesc cum puteti face sirop de trandafiri. Treaba si operatiunea e foarte simpla si nu necesita nici indemanare, nici iscusinta, nici unelte speciale, tot ce va trebuie e un pic de buna dispozitie si un pic de rabdare. rabdare doar pana ce culegeti trandafirii si apoi le rupeti cu grija petalele. Insa licoarea asta miraculoasa de o culoare atat de rozalie si frumoasa e minunata bauta rece, pe seara, dupa munca de-o zi, dintr-o carafa cu multa gheata si cu omul drag alaturi. Ce poate fi mai minunat decat sa ne bucuram de viata, astazi si nu altadata.
Pentru sirop de trandafiri sau dulceata de trandafiri se folosesc doar un soi special de trandafiri: Trandafirul de Damasc, care are flori rozalii-mov, mai micute decat trandafirii obisnuiti, ale carui petalele sunt stravezii, fragile, se ofilesc usor si sunt mult mai stranse/adunate si mai multe decat la trandafirii altoiti pentru flori. Frunzele sunt mici, de un verde deschis, fara sa fie lucioase ca cele ale celorlalti trandafiri. De asemenea trandafirul pentru dulceata raspandeste un parfum specific, dulce, aromat, persistent si daca veti „rontai” una doua petale va veti da seama ca sunt inconfundabili. Florile daca sunt stropite cu apa rece raspandesc o aroma putenica, dar in special parfumul lor de simt de departe si insistent. Nu aveti cum sa nu ii deosebiti.
Dulceata de trandafiri
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
In sfarsit pot spune ca am facut dulceata de trandafiri. In sfarsit mi-au dat liber sa tai trandafirii de dulceata… poate din cauza ca anul asta tufa a fost foarte plina, ca a rodit de doua ori si ca nimeni nu si-a dorit trandafirii astia parfumati. In fiecare an ma uitam cu disperare la tufa de trandafiri si niciodata nu au vrut sa mi-i dea, sa imi dea voie sa ma bucur de ei. Au „preferat” sa ii lase sa-si scuture petalele in vant, sa moara fara sa bucure pe cineva. Dar, in sfarsit astazi am facut dulceata de trandafiri. Sper doar ca nu pentru ultima oara. Mi i-am dorit foarte tare si nu am asteptat sa mi se spuna de doua ori sa ii culeg. M-am infipt in ei, i-am luat acasa si i-am dulcegarit exact asa cum facea bunica mea. Am scos cartea cea veche si m-am pus rapid pe treaba. Inca mai miroase in casa a trandafiri. Sunt minunati. Iar dulceata asta e atat de parfumata, de dulce si de firava incat parca doar ce iti vine numai sa stai si sa o privesti, sa o mirosi, sa ii admiri culoarea intensa si sa nu te indupleci sa o gusti. Iar in momentul in care te decizi sa o faci te intorci in timp. Nu stiu cum, dar dulceata asta e ceea ce imi aduce amninte cel mai mult de bunica. In fiecare an aducea acasa un saculet cu petalele miraculoase si raspandea aroma asta in intreaga casa. Stiam atunci ca a avenit vara si ca se apropie vacanta mare. Cumva dulceata de trandafiri era startul pentru vacanta de doua saptamani pe care ne-o petreceam la mare, la Eforie Sud. Pentru mine dulceata de trandafiri va fi mereu cu amintirea de bunica, de scoici si marea cea neagra. Iar anul asta m-am bucurat atat de dulceata de trandafiri cat si de o sticluta mare de sirop de trandafiri, dar despre el va povestesc ceva mai incolo.
Cum recunosti un trandafir pentru dulceata?
Pentru sirop sau dulceata se folosesc doar un soi special de trandafiri: Trandafirul de Damasc, care are flori rozalii-mov, mai micute decat trandafirii obisnuiti, petalele sunt stravezii, fragile, se ofilesc usor si sunt mult mai stranse si mai multe decat la trandafirii altoiti pentru flori. Frunzele sunt mai mici, de un verde deschis, fara sa fie lucioase ca cele ale celorlalti trandafiri. De asemenea trandafirul pentru dulceata raspandeste un parfum specific, dulce, aromat, persistent si daca veti „rontai” una doua petale va veti da seama ca sunt inconfundabili. Florile daca sunt stropite cu apa rece raspandesc o aroma putenica, dar in special parfumul lor de simt de departe si insistent. Nu aveti cum sa nu ii deosebiti.
Gem de gutui
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Cel mai mult imi place ca iarna, prin ianuarie asa, cand e gerul bobotezei, sa iau un linguroi si sa ma infrupt dintr-un borcan de gem de gutui. Imi aminteste de ultimele raze ale soarelui, de frunzele aramii, de bruma de dimineata, de starea aia de confort si usoara hibernare care se instaleaza atunci cand intri in casa, seara, dupa o zi umblatura. Nu stiu de ce, dar asta imi aminteste. Si un gem bun de gutui, din gutuile culese de noi, parca are si mai multa savoare. Si nici nu se face greu. Imi place si dulceata de gutui, dar parca gemul cuprinde cumva intreaga „dulceata” a gutuilor, si te face sa iti dai seama ca fructele astea sunt atat de aromate.
