WordPress Templates
 

Prajitura cu musli si ananas

Print pagePDF pageEmail page

reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Cand vine Mos Neculae, trebuie sa gaseasca si el o prajitura, mami! E obosit, iti dai seama pe la cati copii trebuie sa ajunga intr-o singura noapte? Si nu are ajutoare ca Mos Craciun, nici macar sanie cu reni nu are… Hai, sa ii facem o prajitura, sa i-o lasam acolo langa ghetutele mele. Asa ca, hai! Marturisesc ca nu prea aveam in casa mai nimic care sa poate fi folosit in niste prajituri bune si fruoase, nu aveam ciocolata, oua, lapte, si nici mare timp nu aveam. Dar aveam o conserva de ananas bucati, de la Sun Food, o punga mare de musli cu fructe uscate, fara zahar, un borcan mic de dulceata de visine si cateva linguri de magiun cu alune :) Combinate toate astea a iesit o minunatie de prajitura. Nu mi-as fi imaginat ca poate iesi asa o mare bunatate. Nu am pus foarte mult zahar in blat, dar voi puteti sa plusati cu vreo 50 gr, daca va place mai dulce, si singurul inconvenient la praji asta e ca e mult mai buna si mai pufoasa si mai sfaramicioasa abia a doua zi :) Dar cum mosul nu va zabovi decat  sa guste o bucatica, de restul bucatelelor din prajitura cu musli si ananas se va bucura abia pe dimineata, cand va fi numai buna si sfaramicioasa <3

Prajitura cu musli si ananas

Placinte coapte cu cartofi si gorgonzola

Print pagePDF pageEmail page

reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

De cand s-a facut rece si ger afara parca imi vine sa dau drumul la cuptor, sa coc, sa fac cozonac, placinte, sa intind aluaturi care mai de care. Timp sa am si chef. Recunosc ca nu stau bine deloc nici cu timpul, nici cu cheful. Cred ca incet incet prioritatile mele se schimba si ceea ce odata era lege si deloc tocmeala la mine in bucatarie,  devine treptat o amintire frumoasa. Sper doar sa mai tina flama cat de cat, nu stiu insa cu ce intensitate va mai straluci :) , dar sa nu ne intristam caci vin sarbatorile, vorba reclamei… Asa ca zilele trecute am facut niste placinte coapte cu cartofi si gorgonzola, deh fite! Placintele astea is si mai bune, daca le coci la tara, la plita. Dar ne adaptam, readaptam povesti si atmosfera de demult… placinte sa fie…

Placinte coapte cu cartofi si gorgonzola

Pulpe de pui cu rosii si usturoi

Print pagePDF pageEmail page

reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Traditia (sau superstitia) ne spune ca sarbatoarea Sf. Andrei e strans legata de prezenta usturoiului… la usi, la geamuri si chiar si in mancare. Pentru ca mancarea e strans legata de viata noastra, iar orice sarbatoare mai mica sau mare mare se leaga si de o masa intinsa. Asa se face ca pentru masa de astazi am pregatit niste pulpe de pui cu rosii si usturoi, o deliciosenie de poate fi preparata oricand. Unii ar zice ca e ca un fel de ostropel de pui, insa o dulceata mai mare ca sosul asta de rosii si usturoi nu veti gasi nicicand. Si pentru ca rosiile din vremea de astazi, nu mai sunt chiar ce au fost :) , pentru ca in piete nu mai sunt rosii, iar cele din magazin sunt “de guma” si nu au  deloc aroma, pulpa si culoare, am ales sa folosesc o conserva de rosii intregi, decojite, in suc propriu pe care prietenii mei de la Sun Food le pun la bataie luna de luna.

Pulpe de pui cu rosii si usturoi

Giveaway aniversar cu Solaris plant

Print pagePDF pageEmail page

poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Dupa cum va povesteam zilele trecute, luna asta s-au implinit 6 ani de blog, sase ani de cand am devenit in online si in offline Alice de la Tara Bucatelor. Si tot atunci va spuneam ca voi avea pentru voi un mic giveaway, un dar din drag pentru voi cei care din cand in cand popositi pe aici pe blog, un mic dar din inima. SI daca initial ma gandisem sa fac un singur giveaway, acum va spun ca vor face doua, pentru ca as vrea sa sarbatoresc in stil mare primii mei 6 ani de blog.

Impreuna cu prietenii mei de la Solaris – Belsug din natura am organizat ad hoc acest mic giveaway pentru voi. Am 3 cadouri pentru voi, 3 cosulete pline cu bunatati de la Solaris.

page1

Sase ani de blog

Print pagePDF pageEmail page

poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Noiembrie 2010.

Cu 6 (sase) ani in urma intram in blogosfera, fara sa stiu ce inseamna asta. Cu 6 (sase) ani in urma postam primele mele ganduri pe-o pagina alba, virtuala. O pagina neinsufletita, in aer  cum ar spune unii. Cu sase ani in  urma, intr-o zi de 18 noiembrie am deschis usa catre o alta lume si mi-am deschis sufletul spre voi. O omida mica, sfarsita de vlaga, pe muchia unei prapastii, cu sufletul trist. O omida s-a cocotat pe o speranta. Eu. Si-am inceput sa-mi tes o crisalida. Uneori inca mai tes, chiar de poate nu se mai vede, nu se mai simte, poate e doar o crisalida imaginara, dar inca mai tes.

Cu 6 (sase) ani in urma, cu un copil care se furisa de-a busilea prin casa, cu mintea vraiste si vreo doi prieteni care-mi trantisera usa vietii in nas, fara niciun scop, fara ajutor, am inceput sa scriu. Veti rade, dar blogul asta nu a fost gandit de cineva care stia sa gateasca, caci nu stiam, n-a fost gandit de cineva care vrea sa faca bani, caci nu ma gandeam la asa ceva, n-a fost gandit de cineva care-si dorea faima, nici nu visam asa ceva, n-a fost creat de cineva care stia sa faca fotografii, caci nici nu aveam aparat foto pe masura. Blogul asta s-a nascut dintr-o intamplare si dintr-o vorba aruncata, o vorba a cuiva care a spus intr-o doara:” uite, am un blog, deschide si tu unul”.  Mi-am zis ca singura mea scapare. O supapa  care ma va tine pe linia de plutire pentru o perioada. Si l-am deschis. Mmult dupa aceea am inceput sa gatesc. Nu stiam ce, nici cum sa o fac, nici nimic. Cu 6 (sase) ani in urma prietenii m-au ajutat sa ajung pe calea asta… unii mi-au inchis intreaga viata de pana atunci, mi-au dat un sut in c**, (la modul filozofic vorbind) si un altul (care de fapt nu-mi era prieten pentru ca il vazusem doar o data in viata, dar mi-a devenit mai apoi) mi-a dat un alt sut in c** (deschide un blog)… pana la urma urmei suntem niste animale sociale si ne ajutam… indiferent in ce mod, nu?! :) Cu ani in urma nu cunosteam pe nimeni, eram un om care muncea intr-un birou ca un incubator, fara lumina naturala, doar cu aer conditionat, eram un om “cu carte de munca” de la 8-17.00 sau 18.00 sau… Cu ani in urma eram un om despre care “ai sai” puteau spune, in targul Falticenilor, “are servici, e bine vazuta, ce sa faca?”  daca ar fi fost intrebati (printr-un absurd) : ” Ce face Alina?” Cu ani in urma eram un om “fericit” :) ) apoi am devenit o mama si intreaga mea viata a fost data peste cap. Seful cel mare s-a isterizat: cum pot sa fac eu asa ceva?”, neamurile au fost bulversate, prietenii au concretizat ca “Asta e, s-a cam inchis viata mea” si usile toate s-au inchis, fara ca eu sa-mi dau seama ca de fapt o alta viata mi se deschidea in fata. Cred ca asa a fost sa fie, si a fost bine sa fie asa. S-a dovedit peste ani, ca a fost minunat sa fie asa :)

Noiembire 2016.

Sarbatoresc impreuna cu voi 6 (sase) ani de cand scriu aici pe blog, de cand am inceput sa gatesc si sa public constant, sase ani frumosi, sase ani in care am crescut cat nu vor creste altii intr-o viata. Sarbatoresc 6 (sase) ani de cand am devenit Alice din Tara Bucatelor, de cand v-am cunoscut pe voi, cei care imi sunteti alaturi zi de zi si care chiar de nu imi cititi blogul, nu gatiti dupa retete, imi sunteti alaturi si eu asa va simt. Sarbatoresc 6 (sase) ani in care mi-am deschis sufletul catre voi, in online si offline, ani in care, zi de zi v-am destainuit cate ceva din sufletul meu si v-am lasat sa intrati in viata mea. Sunt ani in care am crescut impreuna cu voi, am facut multe si nenumarate si poate, mari greseli, dar sunt ani in care mi-am facut prieteni in adevaratul sens al cuvantului. Nu sunt un blogger asa cum, poate, ar trebui sa fiu, nu am cel mai tare blog de food din tara, nu am milioane de vizualizari, nu public retete care mai de care, autentice, stravechi, retete inventate sau prefabricate, nu am curajul de a ma crede o “voce” in online, nu am multe din cele care poate ar zice unii ca ar trebui sa le am… dar va am pe voi ca prieteni in sensul adevarat… si asta conteaza  mult pentru mine. Asa ca astazi, dupa 6 ani de tesut la crisalida mea, am cei mai faini prieteni, am cei mai buni prieteni, am chiar cei mai tari prieteni, am oameni minunati care fac lucruri frumoase si din suflet pentru alti oameni, am niste colegi de radio frumosi si buni si care ma ajuta si ma inteleg, am fani care ma opresc pe strada sa-mi spuna ca ma stiu de pe facebook, de pe blog… va am pe voi, dragii mei, in carne si oase, nu doar niste profile virtuale. Va am pe voi, prieteni minunati cu care ma intalnesc in proiecte in offline, ne vedem la cafea, in tihan, radem, glumim si ne ajutam reciproc. Si asta e cel mai frumos lucur ce mi se putea intampla. Si mai presus de toate am o familie frumoasa… un copil minunat (e careva care zice altceva?!:) ) si-l am pe Remi care a stat mereu langa mine si mi-a sustinut toate nebuniile si m-a impins sa am incredere ca pot reusi… in orice…

Noiembrie 2016.

Maine, dupa emisiunea mea de la Radio Hit, o sa sarbatorim cu un Giveaway pe blog… Am nsite cadouri frumoase pentru voi! Va astept!

Va iubesc!

Multumesc,

A.C.

14732180_10154069392416818_2215226180763909648_n