Friptura de iepure la cuptor
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Simplitatea e calea cea mai sigura si mai buna catre reusita. Asa as zice cand vine vorba de mancare buna si gustoasa. Ingrediente simple, la indemana oricui, timp de preparare relativ mic si cel mai important un strop de dragoste si familia alaturi. Cam asta ar fi reteta de succes pentru orice preparat. Asa s-a intamplat deunazi, cand am scos din congelator un pachet cu pulpe de iepure de casa. Miruna a spus ca ea vrea friptura si cartofi la cuptor, astfel ca a trebuit sa ma conformez. Asa ca pulpele de iepure au ajuns intr-o tava in cuptor, unse cu cateva mirodenii, cativa cartofi aurii alaturi si niste varza murata. Preparat in felul acesta, pana si cei mai mofturosi copii vor agrea o friptura „de pui” care nu e de pui, pentru ca noi asa o pacalim pe Miruna sa manance si carne de iepure. Carnea de iepure de casa e delicioasa, e safe, are o culoare atat de frumoasa ( alb-rozalie) si are cel mai mic nivel de colesterol, grasimi saturate, calorii si sodiu. Este o carne foarte frageda si e usor de digerat, fiind recomandata si persoanelor care au probleme digestive. Asadar, aveti toate motivele sa consumati carne de iepure. Iar friptura de iepure la cuptor e o alegere oricand castigatoare.
Maratonul de Sanatate vine la Iasi
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Dragii mei tin sa va anunt ca sunt super bucuroasa! Maratonul de sanatate vine la Iasi! E un seminat de parenting si va avea loc pe 7 octombrie la Iasi începând cu ora 11.00, la Palas Mall – în Sala Mozart de la Congress Hall.
Seminarul este organizat si sutinut de Secom, companie romaneasca despre care stim deja ca este un lider de autoritate in solutii de medicina integrativa pentru un stil de viata sanatos. Va fi un eveniment, un seminar interactiv pentru ca sunt sigura ca asa si-au dorit si organizatorii, dar si pentru ca sunt sigura ca sala va fi plina de mamici (si tatici) cu liste lungi de intrebari 🙂 Maratonul de sanatate se va desfasura pe durata a 3 ore, iar speakeri vor fi Oana Moraru, mentor educational si dna dr. pediatru Nicoleta Daniela Siminiceanu.
In cadrul seminarului se va discuta despre toate temerile noastre, ca parinti, temeri care apar atunci cand copilul cel mica intra la gradinita sau la scoala. Pentru ca stim ca intrarea in colectivitate modifica fundamental stilul de viata al copiilor, acestia fiind nevoiti sa se adapteze unui mediu complet diferit, in care provocarile sunt la tot pasul. Astfel ca pe langa toti stimulii emotionali care vor influenta, vrem nu vrem, comportamentul copilului, apar si stresul si oboseala, factori care vor contribui si la scaderea sistemului imunitar. Din experienta personala, va marturisesc ca m-am luptat ani de zile cu acel cuvant”Imunitate” incat la un moment dat credeam, ca e o existenta reala, ca Imunitate e ceva fizic care vine si face rau copilului meu in mod voit 🙂 Stiu, e hazliu acum, dar ajunsesem sa il urasc pe Imunitate 🙂 Pe vremea cand eu aveam copil mic, nu erau atat de multe seminarii de parenting si discutii libere.
Astfel ca dna dr Nicoleta Daniela Siminiceanu va vorbi mamicilor despre fricile legate de integrarea copilului in colectivitate din punct de vedere medical, cum construim si il ajutam pe copil sa isi formeze un sistem imunitar bun, sa faca fata racelilor si virozelor repetate.
Eu, personal, ma bucur ca pot lua parte la seminar pentru ca am niste „frici” legate de integrarea copilului in scoala, desi al meu copil vad ca face fata cu brio colectivului si sitemului educational de stat, si ma intereseaza mult sa o ascult pe Oana Moraru care declara ca: „intre 6 și 12 ani, succesul scolar depinde nu atat de intelect, de calitatea scolii sau a profesorului, ci de puterea interioara a fiecarui copil: caracterul, rezilienta, optimismul, atitudinea buna fata de sine, un nivel anume de harnicie. Sunt studii recente care arata ca o buna atitudine fata de invatare si dispozitia de lucru pot face un copil sa infloreasca pana si in mediile academice mediocre”.
La Maratonul de Sănătate Secom se va discuta si despre ferestrele de oportunitate, acele momente in care creierul copilului este in mod particular eficient in anumite tipuri de invatare.
Astfel ca sunt suficiente motive sa mergeti la maratonul de sanatate, mai ales ca accesul este liber si gratuit. Este neceasr sa va inscrieti completand un formular online https://goo.gl/FoAHz4 .
Lapte de cocos la Panasonic MJ-L500
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
E toamna! In sfarsit reusesc sa ma urnesc si sa ma pun pe treaba! La sfarsitul saptamanii am mers cu Miru la adunat frunze pentru scoala si apoi ne-am distrat la Festivalul cu umbrele. A fost un weekend „uhuhuuu”. Ne bucuram ca suntem totiimpreuna si sanatosi, restul le-om duce pe toate… vedem noi cum 🙂 Si pentru ca sanatatea e un aspect important, dimineata m-am gandit ca un lapte de cocos ar fi ideal sa il avem fresh la mic dejun. Noroc ca luasem vreo doua nuci de cocos, cu vreo cateva zile inainte, si cu ajutorul slow juicer-ului Panasonic MJ-L500 am facut repejor un pahar mare de lapte de cocos. E un lapte consistent, curat, sanatos si safe. E doar din nuca de cocos, fara apa adaugata, asta probabil si pentru ca nuca de cocos a fost de buna calitate cu miez plin si aromat.
Mi-a placut mult sa fac lapte de cocos la panasonic MJ-L500 pentru ca e simplu, e curat si e rapid. Tot ce trebuie sa faci este sa desfaci nuca de cocos si sa ii scoti miezul. De restul se ocupa slow juice-rul. Despre slow juicer Panasonic MJ-L500 am scris o recenzie pe blog, aici, dupa ce l-am testat in cateva retete si l-am pus la incercare. Apoi am umblat prin magazine si m-am uitat si la alte cateva modele de slow juicer de la diverse branduri si din ce am vazut (pana acum) doar slow juicer-ul panasonic MJ-L500 are partea de jos a melcului din inox. Daca stiti modele care au melcul si din inox, va rog eu dati-mi de stire.
Asadar:
Placinta cu piersici
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Astazi am simtit ca e toamna tarzie, nu timpurie. Dimineata a fost frig, foarte frig, toata lumea era zgribulita, masinile trebuiau sterse de „roua”, frig… Iar dup-amiaza un soare cu dinti, frunze dansand in bataia vantului, toamna frumoasa si aramie. Ajunsa acasa, am aprins cuptorul si am copt o delicioasa placinta cu piersici. E vremea perfecta pentru copt, va zic eu. Imi plac placintele la cuptor, imi plac placintele gen poale-n brau, cu varza, branza sarata sau dulce, dar si placintele cu dovleac. Dar pentru ca azi aveam foarte putin timp la indemana, trebuia sa duc pe Miruna la cursul de engleza, am scos un aluat de foi de placinta de la congelator, o conserva de piersici decojite in sirop de la Sun Food si in o ora si jumatate am scos din cuptor minunatia asta aromata si rumenita. Sper sa va placa, desi timpul nu mi-a permis, pentru ca initial ma gandisem sa tai si un dovleac placintar, sa coc si sa combin miezul cu piersicile din conserva de la Sun Food (apropo am mare, mare incredere in conservele lor si vi le recomand de fiecare data fara sa clipesc). Insa chiar si asa placinta asta a iesit delicioasa si s-a dus instant jumatate de tava, nici nu am avut vreme sa ne dam seama cat de buna este. Asa ca #ProvocareaSunFood acceptata.
Supa de rosii cu orez
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Toamna imi place sa merg sa culeg cateva rosii din gradina, sa le pun intr-o tava si sa le dau sa se incalzeasca la cuptor. Mi se pare ca asa se pastreaza, ca intr-o cutie cu amintiri, toate aromele toamnei. Cam asa s-a petrecut de curand cand am pus la cuptor cateva rosii diferite, unele mai mari si mai grele, altele mici si rotunde, galbene si verzului, diferite arome si texturi. Peste toate am turnat ulei de masline, am presarat sare si cimbru uscat, am pus cateva boabe de piper rosu si un fir de busuioc. Supa de rosii cu orez e o supa care te transpune cu multi ani in urma in bucataria bunicii, trezit de aroma dulce-acrisoara a rosiilor proaspat culese. Supa de rosii cu orez facea bunica mea si tin minte ca dupa ce cocea rosiile un pic, le scoatea doar pulpa pe care o punea la fiert in putintica apa si mirodenii. Tin minte aragazul cu ochiurile arse si pe alocuri smaltul sarit de cati ani si fierturi trecusera peste el. Cu totii am crescut cu un astfel de aragaz in casa sau la bunici, si cred ca face parte din amintirile noastre legate de mancare. Intotdeauna era o cratita, o oala care fierbea, mereu cineva pregatea cate o tocanita sau o ciorba strasnica. Vremuri…
Dar ca sa revenim in timpul prezent, marturisesc ca uitasem de genul asta de supa de rosii cu orez, pana cand intr-o zi mi-a amintit o prietena draga. Pusesem pe Facebook o poza cu o tava plina de rosii date la cuptor si ea mi-a spus ca face supa de rosii asa si pune si orez. Combinatia orez-rosii a fost cea care a declansat amintirea oalei albastre in care fierbea bunica mea supa de rosii.
Iar acum incepe povestea cu ingrediente si imagini a acestui bol de supa de rosii cu orez.
