Ieri fu zi de Varza cu carnati si afumatura. Forget about collesterol, vorba lui Radu :))

A iesit atat de buna incat mi-am adus aminte de vremurile de demult cand lumea nu era atat de tehnologizata si de sclipitoare, cand lumea era mai cu frica lui Dumnezeu si mult mai blajina, cand in prag de seara, dupa o zi istovitoare la camp, se adunau cu totii in jurul mesei umile, multumind Cerului pentru bucate. Am luat niste varzuta, mmmiiiaaamm-miaaaimmm, si i-am tras un shooting fix pix in farfurioara mea de tabla, pe care o iubesc. Ramasa de la bunica Teodora, gasita la ultima incursiune in Falticeniul meu drag si curat, ea, farfurioara de tabla, ma astepta cuminte s-o scot la lumina. O iubesc! Si fix pix de cineva e musai tare oripilat de privelistea atragatoare a tablei mele ruginite, rugat e a parasi cararile din Tara Bucatelor.

Dar sa revenim la micul meu festin culinar.