Giveaway aniversar cu Solaris plant
O poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Dupa cum va povesteam zilele trecute, luna asta s-au implinit 6 ani de blog, sase ani de cand am devenit in online si in offline Alice de la Tara Bucatelor. Si tot atunci va spuneam ca voi avea pentru voi un mic giveaway, un dar din drag pentru voi cei care din cand in cand popositi pe aici pe blog, un mic dar din inima. SI daca initial ma gandisem sa fac un singur giveaway, acum va spun ca vor face doua, pentru ca as vrea sa sarbatoresc in stil mare primii mei 6 ani de blog.
Impreuna cu prietenii mei de la Solaris – Belsug din natura am organizat ad hoc acest mic giveaway pentru voi. Am 3 cadouri pentru voi, 3 cosulete pline cu bunatati de la Solaris.
Sase ani de blog
O poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Noiembrie 2010.
Cu 6 (sase) ani in urma intram in blogosfera, fara sa stiu ce inseamna asta. Cu 6 (sase) ani in urma postam primele mele ganduri pe-o pagina alba, virtuala. O pagina neinsufletita, in aer cum ar spune unii. Cu sase ani in urma, intr-o zi de 18 noiembrie am deschis usa catre o alta lume si mi-am deschis sufletul spre voi. O omida mica, sfarsita de vlaga, pe muchia unei prapastii, cu sufletul trist. O omida s-a cocotat pe o speranta. Eu. Si-am inceput sa-mi tes o crisalida. Uneori inca mai tes, chiar de poate nu se mai vede, nu se mai simte, poate e doar o crisalida imaginara, dar inca mai tes.
Cu 6 (sase) ani in urma, cu un copil care se furisa de-a busilea prin casa, cu mintea vraiste si vreo doi prieteni care-mi trantisera usa vietii in nas, fara niciun scop, fara ajutor, am inceput sa scriu. Veti rade, dar blogul asta nu a fost gandit de cineva care stia sa gateasca, caci nu stiam, n-a fost gandit de cineva care vrea sa faca bani, caci nu ma gandeam la asa ceva, n-a fost gandit de cineva care-si dorea faima, nici nu visam asa ceva, n-a fost creat de cineva care stia sa faca fotografii, caci nici nu aveam aparat foto pe masura. Blogul asta s-a nascut dintr-o intamplare si dintr-o vorba aruncata, o vorba a cuiva care a spus intr-o doara:” uite, am un blog, deschide si tu unul”. Mi-am zis ca singura mea scapare. O supapa care ma va tine pe linia de plutire pentru o perioada. Si l-am deschis. Mmult dupa aceea am inceput sa gatesc. Nu stiam ce, nici cum sa o fac, nici nimic. Cu 6 (sase) ani in urma prietenii m-au ajutat sa ajung pe calea asta… unii mi-au inchis intreaga viata de pana atunci, mi-au dat un sut in c**, (la modul filozofic vorbind) si un altul (care de fapt nu-mi era prieten pentru ca il vazusem doar o data in viata, dar mi-a devenit mai apoi) mi-a dat un alt sut in c** (deschide un blog)… pana la urma urmei suntem niste animale sociale si ne ajutam… indiferent in ce mod, nu?! 🙂 Cu ani in urma nu cunosteam pe nimeni, eram un om care muncea intr-un birou ca un incubator, fara lumina naturala, doar cu aer conditionat, eram un om „cu carte de munca” de la 8-17.00 sau 18.00 sau… Cu ani in urma eram un om despre care „ai sai” puteau spune, in targul Falticenilor, „are servici, e bine vazuta, ce sa faca?” daca ar fi fost intrebati (printr-un absurd) : ” Ce face Alina?” Cu ani in urma eram un om „fericit” :)) apoi am devenit o mama si intreaga mea viata a fost data peste cap. Seful cel mare s-a isterizat: cum pot sa fac eu asa ceva?”, neamurile au fost bulversate, prietenii au concretizat ca „Asta e, s-a cam inchis viata mea” si usile toate s-au inchis, fara ca eu sa-mi dau seama ca de fapt o alta viata mi se deschidea in fata. Cred ca asa a fost sa fie, si a fost bine sa fie asa. S-a dovedit peste ani, ca a fost minunat sa fie asa 🙂
Noiembire 2016.
Sarbatoresc impreuna cu voi 6 (sase) ani de cand scriu aici pe blog, de cand am inceput sa gatesc si sa public constant, sase ani frumosi, sase ani in care am crescut cat nu vor creste altii intr-o viata. Sarbatoresc 6 (sase) ani de cand am devenit Alice din Tara Bucatelor, de cand v-am cunoscut pe voi, cei care imi sunteti alaturi zi de zi si care chiar de nu imi cititi blogul, nu gatiti dupa retete, imi sunteti alaturi si eu asa va simt. Sarbatoresc 6 (sase) ani in care mi-am deschis sufletul catre voi, in online si offline, ani in care, zi de zi v-am destainuit cate ceva din sufletul meu si v-am lasat sa intrati in viata mea. Sunt ani in care am crescut impreuna cu voi, am facut multe si nenumarate si poate, mari greseli, dar sunt ani in care mi-am facut prieteni in adevaratul sens al cuvantului. Nu sunt un blogger asa cum, poate, ar trebui sa fiu, nu am cel mai tare blog de food din tara, nu am milioane de vizualizari, nu public retete care mai de care, autentice, stravechi, retete inventate sau prefabricate, nu am curajul de a ma crede o „voce” in online, nu am multe din cele care poate ar zice unii ca ar trebui sa le am… dar va am pe voi ca prieteni in sensul adevarat… si asta conteaza mult pentru mine. Asa ca astazi, dupa 6 ani de tesut la crisalida mea, am cei mai faini prieteni, am cei mai buni prieteni, am chiar cei mai tari prieteni, am oameni minunati care fac lucruri frumoase si din suflet pentru alti oameni, am niste colegi de radio frumosi si buni si care ma ajuta si ma inteleg, am fani care ma opresc pe strada sa-mi spuna ca ma stiu de pe facebook, de pe blog… va am pe voi, dragii mei, in carne si oase, nu doar niste profile virtuale. Va am pe voi, prieteni minunati cu care ma intalnesc in proiecte in offline, ne vedem la cafea, in tihan, radem, glumim si ne ajutam reciproc. Si asta e cel mai frumos lucur ce mi se putea intampla. Si mai presus de toate am o familie frumoasa… un copil minunat (e careva care zice altceva?!:) ) si-l am pe Remi care a stat mereu langa mine si mi-a sustinut toate nebuniile si m-a impins sa am incredere ca pot reusi… in orice…
Noiembrie 2016.
Maine, dupa emisiunea mea de la Radio Hit, o sa sarbatorim cu un Giveaway pe blog… Am nsite cadouri frumoase pentru voi! Va astept!
Va iubesc!
Multumesc,
A.C.
Rosii umplute cu fasole alba
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Daca-i post, e mai greu sa ne gandim ce mai mancam azi? Banala mancarica de cartofi, clasica salata de legume, borsul de fasole cu ceapa si mai ce? Nu zic ca toate astea nu sunt senzationale, dar paca e bine sa mai si improvizam. Asa am facut eu aseara si cred ca am facut oarecum bine, caci am copt incet niste rosii umplute cu fasole alba, quinoa si sos de rosii si-apoi m-am infruptat din ele alaturi de un fel de salata simpla din castravete, ceapa verde , stropita cu ulei din seminte de dovleac. Cam asta-i tot si daca va place, apai sa gatiti si voi ca mine si sa va bucurati de perioada asta de post sau nu 🙂 In ajutorul meu a sarit ca de fiecare data conserva de fasole alba de la Sun Food, gata fiarta si numai buna pentru pregatit orice fel de mancare, si conserva de rosii intregi, tot de la Sun Food, numai buna pentru a intregi mancarea asta. Hai sa va povestesc.
Supa crema de cartofi dulci
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Cand e toamna imi place sa incerc tot felul de supe, in special cele din zona supelor crema. Asa s-a intamplat acum cu vreo trei cartofi dulci de i-am gasit la oferta intr-un supermarket. Astfel ca i-am pus la fiert, cu niscaiva usturoi, o ceapa mititica, si inca cateva ingrediente si condimente si a iesit o supa crema de cartofi dulci tare bunuta si cumva parca la fix s-a potrivit cu vremea asta geroasa de-afara. Am citit ca supa crema de cartofi dulci e si mai buna daca fierbi cartofii si ii amesteci apoi cu lapte de cocos, sau poti sa ii fierbi putin in lapte de cocos, doar ca mie mi s-a parut un pic cam mult, plus ca nici amatoare de cocos nu sunt. Asa incat am preferat doar legume si condimente. Si bine am facut.
Mancare de linte cu ciuperci
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Sunt asa intr-o mare dilema si nu mai stiu ce sa gatesc. Poate va ganditi ca a fi un soi de blogger culinar e ca si cum ai fi o vrajitoare printre cratite, tigai si oale, asa ca poti jongla linistita cu mancarea la orice ora din zi si din noapte. Pai nu prea e asa. Poate o fi pe la case mai mari, dar in cazul m eu sunt zile cand nu e vreo mancare gatita prin casa, si lipsa de inspiratie e foarte mare. Si cand ii mai auzi si pe ai tai ca zic: bai, dar mi-e foame, parca as manca si altceva decat pateu cu paine 🙂 In fine, alaltaieri seara am facut pentru prima data mancare de linte cu ciuperci. Stiu ca mergea si simpla, dar mai aveam niste ciuperci gata feliate de la Sun Food si am zis sa le curm suferinta de a sta singure prin camara. Assa ca cea a iesit e o mancare buna, de casa, o masa calda ideala pentru zilele reci si se preteaza tare bine pentru meniul de post… ca tot intreaba lumea „ce se mai gateste de post, zilele astea?”
