Sase ani de blog
O poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Noiembrie 2010.
Cu 6 (sase) ani in urma intram in blogosfera, fara sa stiu ce inseamna asta. Cu 6 (sase) ani in urma postam primele mele ganduri pe-o pagina alba, virtuala. O pagina neinsufletita, in aer cum ar spune unii. Cu sase ani in urma, intr-o zi de 18 noiembrie am deschis usa catre o alta lume si mi-am deschis sufletul spre voi. O omida mica, sfarsita de vlaga, pe muchia unei prapastii, cu sufletul trist. O omida s-a cocotat pe o speranta. Eu. Si-am inceput sa-mi tes o crisalida. Uneori inca mai tes, chiar de poate nu se mai vede, nu se mai simte, poate e doar o crisalida imaginara, dar inca mai tes.
Cu 6 (sase) ani in urma, cu un copil care se furisa de-a busilea prin casa, cu mintea vraiste si vreo doi prieteni care-mi trantisera usa vietii in nas, fara niciun scop, fara ajutor, am inceput sa scriu. Veti rade, dar blogul asta nu a fost gandit de cineva care stia sa gateasca, caci nu stiam, n-a fost gandit de cineva care vrea sa faca bani, caci nu ma gandeam la asa ceva, n-a fost gandit de cineva care-si dorea faima, nici nu visam asa ceva, n-a fost creat de cineva care stia sa faca fotografii, caci nici nu aveam aparat foto pe masura. Blogul asta s-a nascut dintr-o intamplare si dintr-o vorba aruncata, o vorba a cuiva care a spus intr-o doara:” uite, am un blog, deschide si tu unul”. Mi-am zis ca singura mea scapare. O supapa care ma va tine pe linia de plutire pentru o perioada. Si l-am deschis. Mmult dupa aceea am inceput sa gatesc. Nu stiam ce, nici cum sa o fac, nici nimic. Cu 6 (sase) ani in urma prietenii m-au ajutat sa ajung pe calea asta… unii mi-au inchis intreaga viata de pana atunci, mi-au dat un sut in c**, (la modul filozofic vorbind) si un altul (care de fapt nu-mi era prieten pentru ca il vazusem doar o data in viata, dar mi-a devenit mai apoi) mi-a dat un alt sut in c** (deschide un blog)… pana la urma urmei suntem niste animale sociale si ne ajutam… indiferent in ce mod, nu?! 🙂 Cu ani in urma nu cunosteam pe nimeni, eram un om care muncea intr-un birou ca un incubator, fara lumina naturala, doar cu aer conditionat, eram un om „cu carte de munca” de la 8-17.00 sau 18.00 sau… Cu ani in urma eram un om despre care „ai sai” puteau spune, in targul Falticenilor, „are servici, e bine vazuta, ce sa faca?” daca ar fi fost intrebati (printr-un absurd) : ” Ce face Alina?” Cu ani in urma eram un om „fericit” :)) apoi am devenit o mama si intreaga mea viata a fost data peste cap. Seful cel mare s-a isterizat: cum pot sa fac eu asa ceva?”, neamurile au fost bulversate, prietenii au concretizat ca „Asta e, s-a cam inchis viata mea” si usile toate s-au inchis, fara ca eu sa-mi dau seama ca de fapt o alta viata mi se deschidea in fata. Cred ca asa a fost sa fie, si a fost bine sa fie asa. S-a dovedit peste ani, ca a fost minunat sa fie asa 🙂
Noiembire 2016.
Sarbatoresc impreuna cu voi 6 (sase) ani de cand scriu aici pe blog, de cand am inceput sa gatesc si sa public constant, sase ani frumosi, sase ani in care am crescut cat nu vor creste altii intr-o viata. Sarbatoresc 6 (sase) ani de cand am devenit Alice din Tara Bucatelor, de cand v-am cunoscut pe voi, cei care imi sunteti alaturi zi de zi si care chiar de nu imi cititi blogul, nu gatiti dupa retete, imi sunteti alaturi si eu asa va simt. Sarbatoresc 6 (sase) ani in care mi-am deschis sufletul catre voi, in online si offline, ani in care, zi de zi v-am destainuit cate ceva din sufletul meu si v-am lasat sa intrati in viata mea. Sunt ani in care am crescut impreuna cu voi, am facut multe si nenumarate si poate, mari greseli, dar sunt ani in care mi-am facut prieteni in adevaratul sens al cuvantului. Nu sunt un blogger asa cum, poate, ar trebui sa fiu, nu am cel mai tare blog de food din tara, nu am milioane de vizualizari, nu public retete care mai de care, autentice, stravechi, retete inventate sau prefabricate, nu am curajul de a ma crede o „voce” in online, nu am multe din cele care poate ar zice unii ca ar trebui sa le am… dar va am pe voi ca prieteni in sensul adevarat… si asta conteaza mult pentru mine. Asa ca astazi, dupa 6 ani de tesut la crisalida mea, am cei mai faini prieteni, am cei mai buni prieteni, am chiar cei mai tari prieteni, am oameni minunati care fac lucruri frumoase si din suflet pentru alti oameni, am niste colegi de radio frumosi si buni si care ma ajuta si ma inteleg, am fani care ma opresc pe strada sa-mi spuna ca ma stiu de pe facebook, de pe blog… va am pe voi, dragii mei, in carne si oase, nu doar niste profile virtuale. Va am pe voi, prieteni minunati cu care ma intalnesc in proiecte in offline, ne vedem la cafea, in tihan, radem, glumim si ne ajutam reciproc. Si asta e cel mai frumos lucur ce mi se putea intampla. Si mai presus de toate am o familie frumoasa… un copil minunat (e careva care zice altceva?!:) ) si-l am pe Remi care a stat mereu langa mine si mi-a sustinut toate nebuniile si m-a impins sa am incredere ca pot reusi… in orice…
Noiembrie 2016.
Maine, dupa emisiunea mea de la Radio Hit, o sa sarbatorim cu un Giveaway pe blog… Am nsite cadouri frumoase pentru voi! Va astept!
Va iubesc!
Multumesc,
A.C.
Lasă un răspuns
Rosii umplute cu fasole alba
8 Responses to Sase ani de blog
Sarbatoresti 6 ani de miracol, de renastere, 6 ani in care ai dat viata si ai invatat o altfel de bucurie. Iti doresc la multi si fericiti ani!
MUltumesc mult! Imbratisari!
Cele mai frumoase lucruri din univers, fie că vorbim la stare macro, fie în stare micro, au luat fiinţă în urma unor „explozii” de voinţă din stări aparent neînsemnate.
Tu vorbeşti despre tine la vremea de acum 6 ani punându-te în balanţă cu cea care eşti acum. Într-un fel e bine, dar pe de altă parte nu, pentru că experienţa de viaţă şi modul în care ţi-ai făcut update şi upgrade într-o societate mereu aflată în schimbare te-a şlefuit în aşa fel încât să te priveşti cu aceeaşi ochi, dar într-o altă lumină, în lumina muncii fără de program, mai obositoare decât cea cu program, căci munca fără de program e muncă continuă.
Ştii bine că trec ori de câte ori pot prin pagina ta, câteodată şi cu un cuvânt, căci ştiu bine că-n spatele fiecărei litere scrise şi-n spatele fiecărei poze postate, sunt ore de muncă, atât pentru gătit, cât şi pentru prezentat; ştiu bine că acolo e pasiune şi bucurie, dorinţă şi uneori chiar ambiţie.
Îţi doresc ani mulţi de blogosferă, dar peste toate, putere de muncă şi bucurie alături de cei dragi ţie, de cei care te sprijină necondiţionat în tot ceea ce faci.
La mulţi ani „blogosferici”!
Padre, multumesc.
Tu stii mereu sa spui lucrurile altfel decat noi, decat mine 🙂
Multumesc pt tot.
Tare frumos ai scris, cu suflet pus in fiecare cuvintel.
La multi ani frumosi, cu inspiratie si plini de bucurii blogosferice si personale!
Imbratisari aromate de la mine 🙂
La multi ani blogului!
La multi ani inainte! Si inspiratie cat mai multa <3
Cumva seamana povestile noastre 🙂 Cu mici diferente. Si inca una mare de tot. al meu blogulet face abia trei anisori. Deh, al tau merge deja la scoala :))) Eu inca sunt la gradi.
La multi ani blogului!