Pizza fritta
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Despre pizza fritta nu aveam nici cea mai vaga idee ce ar fi. Insa cautand o reteta de pizza in una din cartile lui Jamie, am dat peste o fotografie pe cat de simpla pe atat de apetisanta. Practic te facea sa musti din imaginea aia cu o simpla bucata de pizza. Pizza fritta sau pizza prajita. El povestea acolo ca in una din perioadele in care si-a dus in Italia elevii sa vada cum se prepara uleiul de masline, a mancat aceste mici bucati de pizza fritta intr-un local mic, numit Il Vescovino, din Panzano, regiunea Chianti. Anyway, ideea e ca asa s-au preparat primele pizza, din bucati mici de aluat prajite intai in ulei in tigaie, pana se umfla, apoi se ung repede cu sos de rosii din abundenta si se presara bucati de branza, dupa care se dau pe un grill sau la cuptor. Absolut delicioase! Sa va povestesc cum le-am facut eu repejor din putin aluat de pizza, o conserva de rosii intregi decojite de la Sun Food si cateva bucatele de branza sfaramata!
Ciuperci umplute cu naut
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Zilele trecute, sotul meu s-a dus sa cumpere niste paine si cartofi, si a venit acasa si cu niste palarii de ciuperci tare marisoare si frumusele. Cica: „bai, aratau atat de bine, incat am luat cateva. Nu stiu ce faci cu ele, dar eu le-am luat pentru ca nu m-a lasat inima sa plec fara ele”. Astfel am stat si m-am gandit ce sa fac eu pe ditamai caldura cu niste ciuperci tare marisoare. Prea mari ca sa le toc si sa le bag in niste oua la ceaun, de supa crema nu aveam chef, de gratar nici atata si pana la urma o conserva de naut de la Sun Food ma striga necontenit de pe raft. Asa ca am copt palariile de ciuperci umplute cu naut in tigaia de fonta in cuptor si le-am dus la un picnic in natura, la tara la socri. Ideea e ca palariile de ciuperci umplute cu naut sunt absolut senzationale calde sau reci, nici nu mai conteaza.
In vizita la Verde Bun
O poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Am tot stat si m-am gandit cum as putea eu sa dau o mana de ajutor oamenilor din jurul meu, prietenilor, familiei si tuturor celor care citesc blogul meu sau care poate nu il citesc, dar ma cunosc, cum as putea eu sa ii ajut sa isi aleaga cu grija ingredientele pe care le pun in farfurie. Si apoi mi-a venit ideea sa lansez un mic proiect de suflet, un proiect pe care l-am numit simplu: „Pe drumuri de tara”, un proiect in care sa adun amintiri si povestile oamenilor si locurilor din tara noastra. Am sa scriu aici despre cei care cultiva, produc, vand, cei care muncesc pamantul pentru ca eu si tu sa avem ce pune in farfurie: ingrediente corect crescute, cu drag de natura si pentru semeni.
Initial ma gandisem sa adun in micul meu proiect oameni care muncesc pamantul si produc cele necesare de-ale gurii. Dar mai apoi mi-am dat seama ca sunt multi altii care produc sau creeaza lucuri minunate care ne ajuta sa traim in conexiune cu natura, cu pamantul, produse care ne usureaza sau ne fac munca din bucatarie mai frumoasa. Asa ca micul meu proiect „Pe drumuri de tara” e gandit sa adune laolalta oameni care cultiva, care muncesc pamantul, dar si oameni care lucreaza cu mainile diverse obiecte: vase, oale, ulcele, produse din lemn, tesaturi etc. So, „Pe drumuri de tara” e un drum spre voi, dragilor, spre oamenii care fac lucruri din drag de natura si oameni. Iti dau de stire si va dau de stire ca am pornit pe drumuri de tara in cautarea taranului roman, a celui care cultiva legume sau fructe, a micului sau marelui apicultor, a olarului, a celui care mestereste in lemn, fier, piatra. Asa ca daca esti unul dintre ei, indiferent de esti mare sau mic, si daca vrei sa te deschizi lumii, vrei sa te arati asa cum esti, fara secrete: cheama-ma. Sunt aici! Vin sa te vad, sa te ascult, sa imi spui ce faci si cum muncesti, sa imi povestesti dorintele tale, sperantele, poate si necazurile pe care le intampini, vin sa gust, sa testez, sa iti produc retete, sa iti dau idei si apoi sa impartasesc lumii intregi ceea ce am vazut la tine acasa. Voi scrie aici pe blog, voi incerca sa surprind in imagini ceea ce tu vrei sa dezvalui. Iar povestea ta va merge mai departe pe drumuri de tara.
Pe drumuri de tara a facut un prim popas, zilele trecute, cand am fost in vizita la Verde Bun si aceasta postare ca si altele, precum si multe fotografii vor aparea pe facebook sub hastagul #PeDrumuriDeTara #dindragdeoameni. Dar, sa purcedem cu povestea de azi ce are ca subiect…
Pulpe de pui la cuptor
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Pulpe de pui la cuptor sau reteta favorita de pui a Mirunei, cam asa s-ar putea intitula postarea de astazi. E o reteta pe care o fac destul de des, la cuptor, fie ca e vara, fie ca toamna sau iarna. Indiferent de anotimp, asta e reteta preferata de pui a Mirunei. Fii-mea e mai carnivora asa :)) si daca nu are carnita la masa, parca nu functioneaza corect. Asa ca destul de des mergem pe gratarul de pui preferat al Mirunei (cred ca o sa va dau curand si reteta asta) si pe puiul asta facut asa la cuptor. Alaturi pune niste piure de cartofi, legume sotate, pilaf sau cuscus (foarte rar!) sau uneori le mananca asa goale… pentru ca o auzi „dar niste carnita din aia pe os, nu mai avem?”
Deci, sa va povestesc!
Rochie Hellen Verde de la Miss Grey
O poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Despre Miss Grey v-am mai povestit aici pe blog, cand am scris depre rochia Amira Caffe, o rochie pe care o ador, insa astazi a venit randul sa va vorbesc despre noua mea Rochie Hellen Verde de la Miss Grey. Despre rochii nu am scris eu foarte multe pentru ca asta nu e un blog despre fashion, desi imi pare rau ca nu mi-am deschis un blog pe nisa asta :)) ( glumesc, n-am nicio treaba cu fashion-ul) insa in ultima vreme am inceput sa imbrac rochii. Pe la ultimele mele aparitii, pe la eveniment doar in rochii am fost imbracata. O fi de la varsta, o fi de la vreme, o fi de la faptul ca mi-am gasit niste prietene care ma inspira si ma ajuta sa ma dezvolt, habar nu am de la ce mi se trage. Insa, a inceput sa imi placa sa port rochii, fuste etc…asa incat treaba asta e data public, e oficial si asumata.
