Tag Archives: rosii
Supa crema de gogosari copti cu naut
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Pentru mine toamna inseamna o ploaie de frunze aramii, stropi reci de ploaie, ceai cu scortisoara si miros de ardei copti… si o strachina de ciorba fierbinte. Din cand in cand imi permit si-o aroganta, o supa crema de rosii coapte sau si mai bine o supa crema de naut. Aseara am ales sa le combin, asa ca a iesit ceea ce veti vedea in pozele de mai jos, o supa crema de gogosari copti cu naut, savurata cu branza telemea cu gust domol, un fel de branza tare si usor sarata de care sunt pur si simplu indragostita. As fi dorit sa folosesc rosii proapete, dar pentru ca le-am pus pe toata in super reteta de bulion de rosii, am apelat la ajutorul prietenilor mei de la Sun Food. Asa ca reteta de astazti #retetaSunFood este cu rosii cuburi si naut catifelat. O deliciosenie pe care nu o vei regreta. Si neaparat prajeste o felie de paie de secara, vei avea o masa pe care nu o vei uita! Desi e o supa crema ce necesita un oarece efort, sincer va spun ca merita sa pierzi un pic de timp si sa ii acorzi un strop de migala. Te va rasplati din plin!
Dovlecel umplut cu ciuperci
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Pentru ca e vara si pentru ca legumele sunt peste tot si pentru ca am trecut pe mancaruri si retete care se fac rapid, aruncate in cuptor si fugit din bucatarie :)). Pentru ca ne plac retetele care se prepara la cuptor si fara multa batatie de cap. Pentru toate astea si pentru inca multe altele, astazi avem dovlecel umplut cu ciuperci! Asa ca luati un dovlecel sau doi 🙂 de marime medie, niste rosii mari si zemoase de gradina, si cateva ciuperci. Simplu ca buna ziua. Daca nu aveti toate ingredientele, apelati cu incredere la vreo 2 conserve de la Sun Food, adica o conserva de ciuperci si o conserva de rosii cuburi, ambele sunt ideale pentru perioada cand nu am legume proaspete in casa, pentru orice anotimp si pentru orice masa rapida. Sunt niste produse bune, cu ingrediente corect alese si nu vei avea parte de surprize neplacute. Deci, la treaba!
Sos de rosii de gradina
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
V-am povestit pe blog, chiar aici, despre micul meu proiect Pe drumuri de tara, un proiect in care mi-am propus sa vizitez cat mai multi producatori locali, oameni care muncesc cu drag de natura, pentru semenii lor, pentru o viata mai buna, despre oameni care mai cred in tara asta. Prima incursiune a fost la Voinesti, la Verde Bun si toata povestea o gasiti pe blog, cu text si fotografii care mai de care. Tot atunci am luat si niste rosii, sigur ati vazut in fotografii ce rosii, ola-la! rosii mari si carnoase, rosii crescute cu gust si cu dragoste.
Astazi va aduc un sos de rosii de gradina, un sos care, pe langa faptul ca e sanatos, nu are „adaosuri, aditivi sau tot felul de alte minuni, e un sos de rosii de gradina pe care il poate face oricine, pentru ca e usor de preparat si pentru ca e ideal pentru pizza, paste, tocanite de legume, legume sotate. Sau pur si simplu infingi in sosul asta niste crutoane aurii, facute acasa. Niste bucatele de paine stropite cu ulei de masline si boia de ardei, un strop de oregano peste ele si ai cele mai gustoase crutoane. Dar depre crutoane in alta postare, azi e despre acest sos de rosii de gradina. Luati si notati!
Gazpacho
O poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Anul asta am facut pentru prima data gazpacho si am reusit sa ii fac si cateva poze inainte sa dau iama in farfurie 🙂 Caci gazpacho asta e o supa din Andaluzia, o supa rece de rosii si de fiecare data aveam ceva dubii ca as putea ca eu sa mananc asa ceva. Nu stiu de ce, dar am o problema cu produsele care se cheama „mancare” si se gatesc fara foc. Asa-s eu, mai ignoranta poate, dar in afara de chestiile crude gen legume etc, salate pe care le consum fara gatire, in rest nu agreez asa numita mancare raw… anyway, despre gazpacho numai de bine. Si e perfecta in zilele toride, exact asa cum se serveste ea, cu cate un cub de gheata sau racita tare bine.
Cautand pe net am gasit ca unii fac gazpacho si cu paine pe langa restul ingredientelor, dar eu am ales sa fac fara. Si am garnisit-o pe deasupra cu castraveciorii aia smecheri pecare i-am luat cand am fost in vizita la Verde Bun in sere si cu rosii minuscule cherry. Iar in compozitie am pus vreo 3 rosii din alea bio, carnoase si imense, despre care v-am povestit aici pe blog. Dar, ca sa revenim la gazpacho, va mai zic ca din cantitatile de vi le dau mai jos ar iesi cam patru boluri maricele, asa ca pentru hamesiti. O idee faina si pe care o voi pune in practica e sa punem gazpacho in paharele mici, servita ca aperitiv pe la vreun party. Si acum hai cu reteta!
In vizita la Verde Bun
O poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Am tot stat si m-am gandit cum as putea eu sa dau o mana de ajutor oamenilor din jurul meu, prietenilor, familiei si tuturor celor care citesc blogul meu sau care poate nu il citesc, dar ma cunosc, cum as putea eu sa ii ajut sa isi aleaga cu grija ingredientele pe care le pun in farfurie. Si apoi mi-a venit ideea sa lansez un mic proiect de suflet, un proiect pe care l-am numit simplu: „Pe drumuri de tara”, un proiect in care sa adun amintiri si povestile oamenilor si locurilor din tara noastra. Am sa scriu aici despre cei care cultiva, produc, vand, cei care muncesc pamantul pentru ca eu si tu sa avem ce pune in farfurie: ingrediente corect crescute, cu drag de natura si pentru semeni.
Initial ma gandisem sa adun in micul meu proiect oameni care muncesc pamantul si produc cele necesare de-ale gurii. Dar mai apoi mi-am dat seama ca sunt multi altii care produc sau creeaza lucuri minunate care ne ajuta sa traim in conexiune cu natura, cu pamantul, produse care ne usureaza sau ne fac munca din bucatarie mai frumoasa. Asa ca micul meu proiect „Pe drumuri de tara” e gandit sa adune laolalta oameni care cultiva, care muncesc pamantul, dar si oameni care lucreaza cu mainile diverse obiecte: vase, oale, ulcele, produse din lemn, tesaturi etc. So, „Pe drumuri de tara” e un drum spre voi, dragilor, spre oamenii care fac lucruri din drag de natura si oameni. Iti dau de stire si va dau de stire ca am pornit pe drumuri de tara in cautarea taranului roman, a celui care cultiva legume sau fructe, a micului sau marelui apicultor, a olarului, a celui care mestereste in lemn, fier, piatra. Asa ca daca esti unul dintre ei, indiferent de esti mare sau mic, si daca vrei sa te deschizi lumii, vrei sa te arati asa cum esti, fara secrete: cheama-ma. Sunt aici! Vin sa te vad, sa te ascult, sa imi spui ce faci si cum muncesti, sa imi povestesti dorintele tale, sperantele, poate si necazurile pe care le intampini, vin sa gust, sa testez, sa iti produc retete, sa iti dau idei si apoi sa impartasesc lumii intregi ceea ce am vazut la tine acasa. Voi scrie aici pe blog, voi incerca sa surprind in imagini ceea ce tu vrei sa dezvalui. Iar povestea ta va merge mai departe pe drumuri de tara.
Pe drumuri de tara a facut un prim popas, zilele trecute, cand am fost in vizita la Verde Bun si aceasta postare ca si altele, precum si multe fotografii vor aparea pe facebook sub hastagul #PeDrumuriDeTara #dindragdeoameni. Dar, sa purcedem cu povestea de azi ce are ca subiect…
