Tag Archives: patiserii
Gallette cu piersici
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Piersicile sunt fructele care imi plac tare mult, fie ca sunt din magazin, din compot, conserve, bucati, felii sau proaspat smulse din copac. Indiferent cum, imi plac piersicile tare de tot. Mirunei ii plac doar piersicile fara coaja, asa ca decojesc la piersici de-mi vine rau :)) Zilele trecute am avut pofta de ceva dulce, facut repejor, si care sa imi aminteasca ca inca e vara, ca sunt ultimele zile dinainte de inceperea scolii si a noilor mele aventuri ( va tin la curent, stai linistiti!) si aveam niste piersici tare dragute, nu foarte zemoase, am pus de niste aluat repejor ( tipul ala de aluat pe care il face oricine si chair si un copil de 6 ani), aluat de tarta sfaramicioasa. Ce a iesit a fost un desert irezistibil: gallete cu piersici. Imi place tipul asta de placinta pentru ca e simplu si fata fite, si nu ai nevoie de tehnica nici de cine stie ce abilitati. E un aluat simplu, il intinzi dupa cum poti, nici macar perfect rotund nu trebuie sa fie, arunci il mijlocul lui ce fructe ai tu chef sau ai la momentul respectiv prin casa si gata!
Cozonac cu branza si piersici
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Astazi e Inaltarea Domnului si pentru ca e traditie sa se faca cozonac, sa se vopseasca oua si sa se mearga la biserica, m-am gandit ca ar fi numai bun un Cozonac cu branza si piersici. E din aluat de cozonac, mai exact e acelasi aluat pe care l-am folosit la cozonac cu nuca, e acelasi aluat oparit pe care l-am gasit acum cativa ani in cartea Silviei Jurcovan.
De data asta am facut cozonac cu branza si piersici direct din compot de la Sun Food, pentru ca piersicile din magazin nu sunt exact cam ceea ce ar trebui sa fie. Aa, si l-am facut cu branza pentru ca mi-era dor asa de o coptura dulce si pufoasa, cu ceva branzica, dar care sa nu fie ca o pasca cu multa branza… ceva asa mai simplu. Asa ca am incercat sa fac varianta cozonacului cu branza 🙂
Batoane cu mac
O poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Ai 8 ani. Vii de la scoala. In fata unui magazin cu geamuri mari si murdare, chipuri insirate trist intr-o coada imaginara asteptand ceva. Un camion invaluit in fum inecacios opreste si niste oameni coboara cateva lazi mari de-un rosu-roz murdar pline cu niste chestii negricioase si aburinde. E paine. Brusc lumea incepe sa se precipite, se aud voci, strigate si vreo doua imbranceli. Si tu stai drept si te uiti fara suflare cum lumea indeasa paine in niste sacose de panza. Rapid, in cateva secunde lumea se risipeste. Si tu tot stai si te uiti. Mirat si adulmecand incetisor intri in magazin. O voce te intreaba: ce vrei? Pai, un … baton cu mac.
Daca ai citit randurile de mai sus, dragul meu cititor, afla atunci ca e una din desele mele vizite in magazinul de paine pe langa care treceam in drum spre scoala primara, din Falticeniul copilariei mele. Pentru cei mai multi dintre noi, acele batoane cu mac erau o mare bucurie. Miroseau a viata, a lume faina, a bucurie. Erau calde si ne asteptau timide intr-un rastel de tabla, aruncate pe-o masa invelita in musama. Oricat am cautat mai apoi acele simple batoane cu mac, fara arome, nu am mai reusit sa gasesc. Batoanele cu mac de acum sunt altfel decat cele de atunci. Pe bune:) ca or fi ele bune, dar n-au farmecul vremurilor alora.
Acum ceva timp am vazut la Violeta o poza si a inceput o adevarata batoniada pe net… toata lumea facea batoane cu mac. Le-am copt si eu, o data, si inca o data, si-apoi inca o data… si nu ma mai satur de ele. Sunt delicioase, pufoase, sunt copilaroase. Reteta am luat-o de la Violeta, care a luat-o de pe e-retete, dar care zau ca nici nu mai conteaza care de la cine a preluat-o… sa ne bucuram de batoane cu mac. Fiti veseli!
Turtite cu secara pe plita
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Va mai amintiti de zilele ploioase, cand mirosea a foc de soba si-a sosete ude puse la uscat in rola? Cam asa erau unele din zilele in care ma nimeream pe la tara pe la bunicii sotului meu. Copil de astfalt fiind, nu am avut parte de bunici la tara si nici nu am avut vreo relatie speciala cu pamantul, ograda, curtea sau pomii, ca sa nu mai zic de animalele domestice. Pe la 5 ani credeam ca porcul are pantofi cu toc, iar pe la 10 ani m-au trimis ai mei vreo cateva zile la Malini, la niste prieteni de ai lor, dar m-am intors acasa dupa o zi si jumatate. Deci, nimic, niciun fior, niciun glas al pamantului nu imi starnea corzile sensibilitatii.
Dar, pentru ca intotdeauna vine timpul unui Dar, nu stiu cum se face ca mirosul ala de soba, ma duce parca intr-o alta stare. Si nu stiu cum se facea, de cate ori nimeream noi pe-o vreme ploioasa tare, bunica facea turte pe plita, niste chestii din faina, apa, drojdie, niste minuni din aluat copt pe plita, ceva ce oricat ai incerca tu acasa sa faci, parca nu iti iese. E drept ca niciodata nu am avut o plita, o bucata mare de metal pe care s-o ard pe aragaz si sa coc pe ea niste turte. Am incercat ba in tigaie fara ulei, ba in cuptor, dar nu ies, orice le-ai face. Cand am primit plita de fonta de la baietii astia din Turnatoria Mae, am zis ca e musai sa o incerc pentru prima data cu niste turtite cu secara pe plita de fonta coapte.
Despre fonta si vasele de fonta, despre minunile care iau viata in Turnatoria Mae, va voi povesti in curand cu lux de amanunte si poze (evident), dar pana atunci va zic doar ca sunt extra-mega-super-happy fericita ca pot reproduce turtite cu secara pe plita coapte, cam ca la bunica acasa <3
Foietaj cu ciuperci si naut
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Pentru astazi am copt un foietaj cu ciuperci si naut, adica niste placintele din foietaj de la supermarket pline de ciupercute si naut delicios de la Sun Food. Daca as fi avut mai mult timp as fi facut eu insami foietajul, dar cum nu dispun de asa bijuterie numita timp liber, optez pentru varianta „la indemana” pe care o gasesc in raftul oricarui supermarket. Dar haideti mai bine sa va spun ce si cum va trebuie pentru placintele astea, care se consuma atat calde, cat si reci si pe care le poti lua la job, sa le consumi in pauza de pranz. Zic si eu…
