Retetele din Cartea regala de Bucate ma inspira si ma emotioneaza intru totul. Nu stiu altii cum sunt, insa eu mi-s genul ce pleaca capul in fata istoriei si-a neamului astuia napastuit de veacuri. Regalitatea si monarhia  romana mi-s lipite de suflet si port o mare admiratie Casei Regale a Romaniei. Trecand peste asta si suficient cu marturisirile, pentru ca nu as vrea sa fiu „acuzata” de cine stie ce rautati lumesti, (poate candva m-apuca nebunia si scot niste marturisiri soc si groaza despre un anumit popor pe care-l admir si-a carui scut sta strans lipit de crucea lui Iisus, pe lantisor), retetele din cartea regala sunt superbe si nimeni nu cred ca ma poate contrazice.

Azi, curpinsa de elanul creator al curateniei miraculoase de vara, am apucat a decongela congelatorul si a-l pregati pe toamna. Drept pentru care am gasit pe raftul de sus, in spate, dupa o cutie cu capsuni si mure, un pachet de foi de placinta. Saracele, zaceau acolo, Dumnezeu stie de cand.

Si in timp ce gheata se transforma in apa am pus de-o placinta cu iaurt.

* Impulsionata de Diana ce a dat un mare Like si a zis”arata si sunt convinsa ca si gustul este BESTIAL!” tre’ s-o dau pe aia dreapta si sa va destainui: fratilor, e extrem de buna! Fina ca zapada, pufoasa si perfect de dulce, de milioane de ori mai delicioasa ca placintica cu branza dulce si aromata.
E desavarsita! N-ai crede ca din iaurt, cateva stafide si niste amarite de foi de placinta poate iesi asa o minunatie. Simplu si perfect, elegant de bun, regal!