Cui nu-i plac caramelele? Pai nu cred ca exista cineva care sa poata da un altfel de raspuns decat afirmativ, un mare DA. Imi plac caramelele, mai ales cele de lapte sau din lapte, dulce… de ti se topesc in gura expodandu-ti simturile. Din magazin nu prea cumpar pentru ca de regula sunt super proaste, adik un fel de bomboana faramicioasa sau si mai rau o chestiune ce greu poate fi calificate drept caramea cu o lipiciziune demna de dispret, care se agata fix-pix in cerul gurii si nu se mai da jos nici cu periuta. Dezagreabil, totalmente.

Dar… iubesc caramelele si gustul lor de lapte dulce imi aduce mereu in fata copilaria mea pierduta. Vremea aceea apusa cand joaca de-a „Tara, tara vrem ostasi!” ni se parea forma de vitejie, eroul din noi iesea la suprafata rupand lanturile formate din maini zvelte de copilandri. Ce timpuri! Brifcor (ce suc minunat!), inghetata seaca cu aschii din gheata, limba lipita in miezul iernii pe bara de scuturat covoare, guma turbo cu surprize si neaparat caramele. Dulci si savuroase…. Ca mai toata copilaria mea si  a multora dintre noi. Cum aveam o caramea o si imparteam cu sor’mea mai mica. Ce vremuri… Si nu aveam nici mobile, smartphoane, tablete si alte din astea… pfff…. ce bune mai erau caramelele! Si uite-asa sarind printre sinapse de la una la alta… mi-am propus musai sa scot niste Caramele din lapte condensat… repede si bune.

Reteta e simpla, procedeul deloc complicat, iar gustul perfect! Consistenta putin moale, atat cat sa nu ti se incleie de dinti si sa nu stea agata sus, ‘colea, de bolta 😛 … exact cat trebuie de dulce, se topesc iremediabil si ceea ce e de asteptat de la o caramea cu prestanta: creeaza dependenta. Pentru mine sunt perfecte si stiu ca nu voi mai cumpara caramele never ever.