Category Archives: Dulciuri diverse
Clatite cu ananas caramelizat
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Diminetile de weekend sunt cele mai minunate, parol! Desi ne trezim tot de dimineata, desi nu lenevim in pat si muncim la fel de mult ca in timpul saptamanii, diminetile de weekend sunt cele mai minunate. Si asta pentru ca R. imi pregateste cafeaua si mi-o aduce aburinda cu mult lapte si zahar brun, si pentru ca in timp ce eu sorb din cafea el ne pregateste sandvisurile sau ne face pancakes! Cum sa nu fie niste dimineti perfecte?!
Dar tot pentru ca e weekend avem timp sa facem si cate unul, doua deserturi, iar Mirunei au inceput sa ii placa clatitele, asa incat ne cere destul de des sa facem clatite.
Duminica am facut o portie mai marisoara de clatite si am incercat ceva absolut nou: Clatite cu ananas caramelizat. Pentru aceasta am folosit ananas rondele de la Sun Food, excelent pentru un asemenea desert. Despre desertul asta am numai cuvinte de lauda, e potrivit pentru zilele in care iti doresti ceva foarte dulce, extrem de dulce, dar atata de dulce incat sa nu ti se strapezeasca dintii si sa ti se aplece. Desertul asta e dulce, sublim de dulce si iti creeaza o asemenea dependenta, incat cu greu vei spune Stop. Dar, dupa cum v-am zis e doar pentru zilele sau momentele in care vrei ceva foarte dulce… si putin acrisor :))
Prajitura cu mac si pere la Crock pot
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Crock pot-ul mi-a devenit tare bun prieten. Il iubesc, il ador si ma face sa lenevesc. Da, ati auzit bine! Lenevesc si ma bucur de cartile mele, de munca mea, de copilul si familia mea. Da, incep sa imi dau seama ca timpul pe care il petrec in bucatarie fura din timpul pe care l-as investi in mine sau in familia mea. Da, stiu, e important sa gatesti, e important sa gatesti cu familia, e important sa aduci si copilul in bucatarie, stiu toate astea si am facut si inca fac toate astea. Dar, totodata stiu ca nu imi doresc o cariera „in bucatarie” ca nu ma vad facandu-ma nici bucatar si nici mare guru al mancarii si cu atat mai putin vreun promotor al curenturilor culinare. Nu mi se potriveste niciunul din rolurile astea. Si cu atat mai putin nu vad vreo cariera sau vreun job legat de zona culinara pentru al meu copil. Sa ma iertati, dar nu vad nimic din toate astea. Nu pentru ca as avea vreun pic de desconsiderare pentru bucatarie, gastronomie sau pentru oamenii care muncesc in zona asta. Insa eu consider ca una este sa ai un hobby, sa ai un blog, sa iti placa sa gatesti (mai tehnic sau mai putin tehnic), sa fii relaxat si sa gatesti in stilul, in ritmul si cu pasiunea ce o ai, si e complet altceva atunci cand vrei sa fii chef, bucatar, sa lucrezi in restaurante, sa gatesti pentru multi oameni sau sa faci din asta o munca de zi cu zi sau macar sa te zbati sa fii cumva in zona asta. Departe de mine asa ceva. Eu am nevoie de zona mea de confort, de micul meu hobby (care uneori a mancat mai mult timp si bani decat imi permiteam) si vreau sa il las exact asa… in zona asta de confort. Da, imi place si imi doresc sa am proiecte pe zona asta, legat de hobby, de blog, imi place si imi doresc sa fiu implicata (chiar de uneori nu imi iese atat de bine), dar totodata sunt constienta ca drumul meu e in cu totul alte zone cu alte perspective 🙂 De aia spun si revin la propozitia initiala: Crock pot-ul mi-a devenit tare bun prieten. Si de data asta l-am pus la treaba pentru vreo 2 ore si jumatate si mi-a facut un minunat desert: Prajitura cu mac si pere la crock pot. Iar pe voi, dragii mei cititori, va iubesc. 
Chec Zebra
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Va marturisesc ca astazi as fi vrut sa postez o alta reteta, dar m-am gandit ca fiind weekend poate veti dori sa faceti ceva dulce pentru ai vostri prichindei. In reteta de azi este vorba despre acel Chec Zebra. Probabil ca ati tot auzit denumirea asta mai peste tot prin blogosfera, probabil ca o stiti de la matusi, mame, bunici sau prietene din copilarie, probabil ca macar cativa dintre voi aveti acasa, intr-un caiet cu pagini ingalbenite, cea mai cea straveche sau autentica reteta de Chec zebra. Sincer, cui ii pasa fratilor de „autenticitatea si unicitatea straveche” unei retete pe care mai toata lumea o prepara in propria bucatarie din cateva ingrediente simple si despre care aproape nimeni nu poate afirma cu tarie ca e „chiar acea!” reteta. Sincer, cred ca e pur snobism culinar sa te apuci sa spui ca tu ai cea mai cea straveche si autentica reteta si ca nimeni, dar absolut nimeni nu are asa comoara. Adica, ma gandesc ca una e sa spui: bai am cea mai faina si mai tare reteta de oua prajite asa cum se face la noi in „regiune” si alta e sa zici ca tu ai inventat apa de la robinet sau batutul oualelor si nimeni altcineva nu.
Reteta asta de Chec zebra am gasit-o la Jamila si mi-a placut ca are in componenta putin ulei, iar ceea ce m-a dat pe spate a fost faptul ca l-am vazut ca pe un chec extrem de pufos, aerat si foarte usor. Si chiar asa a fost. Si suprema satisfactie a fost ca Miruna a mancat cu mare placere inca de la prima feliuta si a mancat cu aceeasi placere de fiecare data, ori de cate ori l-am copt. Deci, pentru asta iti multumesc Jamila.
Prajitura rasturnata cu ananas
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Nu stiu cum se face, dar cu caldura asta parca nu iti mai vine mananci nimic. Si mai si auzi cate o „gospodina” vai draga, dar mie nu-mi vine nici sa aprind cuptorul. Scuza perfecta pentru lene, va zic eu. Pai ce treaba are? Dai drumul la cuptor, arunci tava inauntru, setezi timpul, bla bla, inchizi usa la bucatarie si mergi in alta camera. Ce-are una cu alta? Adica daca e cald, dom’le, de murin, nu mai facem nimic? Stam asa si ne plangem de viata, de leafa, de vreme, de canicula? Pfoaaa, asa cevaaa…
Anyway, fii-mea s-a trezit dimineata cu chef de treaba. O aud cotrobaind prin balcon, poc poc, puf, puf… vine cu o conserva de ananas rondele in sirop de la Sun Food: Mami, hai sa facem niste ceva cu conserva asta, ce zici? Pai, zic ca e foarte dimineata si ca o sa facem acusi. Nu acusi, mami, acum, chiar in momentul acesta! :)) Bine, si-am facut (mai acusi, nu chiar in momentul acesta!) o prajitura rasturnata cu ananas, pentru ca altceva nu mi-a venit pe moment si pentru ca aveam o multime de alte treburi de terminat. Dar, cum prajitura asta se prepara tare rapid si usor si nu iti trebuie indemanare mai deloc, e numai buna pentru zile cand vrei ceva dulce, de casa, rapid si bun. Perfecta!
Galuste cu prune
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Acum cateva zile, in weekendul trecut, mai exact, am fost la tara si am cules si niste prune. Imi plac prunele tare mult, atat de mult incat de fiecare data stau atarnata de crengile copacului si stau si infulec pana nu ma mai satur, abia intr-un final m-apuc si eu sa pun cateva in galetusa. Noroc de Remi care, saracul, culege si culege, in timp ce eu, atarnata si cu gura plina de poame, ma prefac ca ajut :). Imi place sa imi fac compot de prune, cu mult zahar, compot rece de-l beau seara in timp ce lancezesc in canapea. Imi place pandispanul cu prune si-mi plac delicioasele bile, acele Galuste cu prune. Sau gomboti sau cnele sau cum li s-or mai zice. Galuste cu prune, le stie mai toata lumea, si cam asa le si cauta pe net.
Galuste cu prune facea bunica mea si nu am mai mancat de mai mult de 20 de ani. Ai mei bunici faceau in fiecare vara tarzie galuste cu prune, cnele cum li se spune la noi in Moldova, partea dinspre Bucovina.
Asa ca duminica pe seara am facut cnele, galuste cu prune, si am simtit putin ca ma reintorc in timp. Am revazut cratita mare si larga, de culoarea visinei putrede, in care bunica mea fierbea cnele, am revazut paleta pictata in alb negru de smaltul sarit pe ici colea, cu care le arunca in pesmet rumen cu scortisoara si… ne striga: e gata!, e gata! Am revazut-o pe sor’mea mica, slaba, cu ochi mari si negri care tipa: „nuu, nu prune in aluat!” Si-am revazut lumina de neon galbui, ce palpaia, parca mai intens, in seara de vara tarzie si ploioasa, dulapul verde din bucatarie, dusumeaua rece pe care ne asezam asteptand sa inceapa desenul alb-negru cu Mihaela, si mi-am adus aminte de noi toti cum tihniti si infrigurati ne infingeam degetele in pesmetul cel rumen, lipicios, crantanicios de dulce. Si viata intreaga parea ca, pentru o clipa, a incremenit in miros cald de scortioara.
