Tag Archives: gem
Gem de gutui
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Cel mai mult imi place ca iarna, prin ianuarie asa, cand e gerul bobotezei, sa iau un linguroi si sa ma infrupt dintr-un borcan de gem de gutui. Imi aminteste de ultimele raze ale soarelui, de frunzele aramii, de bruma de dimineata, de starea aia de confort si usoara hibernare care se instaleaza atunci cand intri in casa, seara, dupa o zi umblatura. Nu stiu de ce, dar asta imi aminteste. Si un gem bun de gutui, din gutuile culese de noi, parca are si mai multa savoare. Si nici nu se face greu. Imi place si dulceata de gutui, dar parca gemul cuprinde cumva intreaga „dulceata” a gutuilor, si te face sa iti dai seama ca fructele astea sunt atat de aromate.
Gem de piersici salbatice
In sfarsit reusesc sa scriu pe blog reteta de Gem de piersici salbatice, reteta pe care am inchis-o in sertar anul trecut si care abia acum iese la lumina. Acest gem de piersici salbatice e un gem ideal pentru prajituri, clatite sau pur si simplu de intins pe niste painita dimineata la mic dejun. Piersicile salbatice sunt o varietate de piersici mai mici, mai acrisoare si mult mai parfumate decat piersicile obisnuite. Aceste se coc mai inspre toamna si nu au o culoare perfecta si nici chiar o forma perfecta. Cel putin cele care cresc in cei doi copacei din curtea socrilor mei 🙂 Insa iese un gem absolut dumnezeiesc, atat de parfumat si acrisor incat te pierzi de la prima lingurita. Daca gasiti piersici salbatice nu ezitati sa le culegeti sau sa le cumparati de la un taran care are in curte asa delicatesa.
Gem de caise
Cam in fiecare an fac cateva borcanele de gem dupa retetele si sfaturile scrise in cartea Silviei Jurcovan. Acum a venit vremea sa scriu reteta asta tare faina de Gem de caise, un gem pe care l-am preparat din cateva caise stranse din mica livada a socrilor nostri. Ceea ce am invatat eu este ca pentru a avea un gem bun, cu o culoare frumoasa, trebuie sa ai fructe bune, coapte bine si ca zaharul trebuie lasat sa stea peste fructe timp de cateva ore, in felul asta fructele lasa suc si nu se vor terciui in intregime. Astfel veti avea un gem bine legat si cu o culoare frumoasa. De obicei zaharul se pune in cantitate egala cu fructele, dar se poate pune si intr-o cantitate mai mica; totul depinde de fruct si de dulceata lui, dar si de metoda de preparare.
Magiun de prune
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Voi faceti magiun de prune? Nu gem de prune, ci magiun. Adica, zic magiun fara zahar, fara apa, fara nimic adaugat decat parfumata pruna. Imi aduc aminte, ca acum vreo 15 ani, bunica sotului meu facea magiun de prune, in fiece an, invartind cu melesteul in ditamai ceaunul de fonta, afara, pe chirostii. Atat de simplu si atat de fain. Parca si prunii din curte erau mai roditori atunci, caci faceau atat de multe prune, incat erau de-ajuns si pentru a face magiun si pentru a pune la tuica. Caci pe vremea aia cazanul de tuica mergea continuu, nu erau normele astea europene, si se facea (la noi) tuica de pruna, tuica de mere, pere, amestec… vindeau bunicii toata iarna si aveau bani astfel pentru cate o caruta, doua de lemne. Ce vremuri! Si statea ea, Bica (cum ii ziceam noi) si amesteca in ceaunul ala imens si fumegand din zori si pana-n seara, avand grija sa nu se afume minunatia asta de magiun de prune. Caci nu ii adauga nimic si cel mai mare pericol la magiunul asta e ca se poate afuma tare usor, caci neavand pic de apa, prunele se prind de fund si gata, s-a dus minunea. Munca multa! Si nu mai zic ca munca mai era si in a le culege, pe ele doamnele prune sau perje cum le zicea Bica (caci ea zicea perje la toate prunele, indiferent de soi) apoi le spala in cateva caldari cu apa rece de fantana, le taia si scotea sambure cu sambure si dupa care apuca-te si da-le pe masina de tocat. Si in faza asta intervenea o alta nebuie. Caci invarteai la coarba aia de la masina de tocat (grena!) pana ameteai… deh! nu aveau, saracii, roboti, scule si alte trasnai electrice. Totul se facea manual si se muncea vreo 2 zile pentru a pune niste magiun de prune pe iarna. Si chiar acum, in timp ce scriu randurile aste, o vad pe ea, pe Bica, mica si slaba, o mana de femeie, cum ne-arata ca munca nu e asa o treaba usoara si banii se castiga greu si se pastreaza si mai greu. Si imi mai dau seama de ceva, si-anume ca, pe langa prune, mai punea ceva: miez de nuca!
Gem de caise si piersici
by Alice Ciobanu
Probabil ca ati observat ca nu prea am scris in ultima vreme. E lene mare sau poate ca doar putintica pauza. Nici eu nu stiu prea bine. Stiu doar ca de ceva vreme am parte de dimineti perfecte.
Poate ca e doar cafeaua buna cu care ma intimpina my red alien, poate e vremea sau poate, pur si simplu, eu m-am schimbat putin. Cred ca toate variantele se imbina. Cafeaua e buna, vremea nu e caniculara, iar eu am hotarat sa nu ma mai cert in fiecare dimineata pentru lucrurile pe care nu le-am facut cu o zi inainte sau pe care nu le voi face nici in ziua cu pricina.
Incep sa iau lucrurile treptat si sigur, tintit, dar nu incet. Ci doar cu tact si calculat. Astfel ca diminetile mele sunt mai frumoase.
Asa ca uneori pregatim mini-gogosi (fara ulei, in aparatul special) si le stropim din belsug cu proaspatul si parfumatul gem de caise si piersici. Reteta de azi e despre gemul asta, care contribuie si el, putin, la perfectiunea diminetilor mele.
Sa povestim! Treaba e simpla, gemul se face usor, dar procedeul e migalos. Rezultatul insa e fabulos! Si cine doreste o particica de dimineti perfecte – just call me! si gemul asta poate ajunge si la tine.