Placinta cu ciuperci si nuci
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Placinta cu ciuperci si nuci, ce poate fi mai fain de atat? In materie de placinte-reci-aperitiv, zic:) Habar-n-am! ideea este ca placinta cu ciuperci si nuci este o chestie comestibila, un aperitiv rece, un mic-dejun copios sau pur si simplu un brunch (ca vad ca tot e moda asta cu brunch-urile si-am asa o lehamite de ideile astea culinare, de ceva vreme). Dar sa nu mai divagam de la subiectul acestei postari, astazi dragilor devoram o placinta cu ciuperci si nuci.
Trandafiri cu mere
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Astazi va ofer tot un desert cu mere. E vorba despre banalele mere in foietaj cunoscute de unii sub denumirea de Trandafiri cu mere. E o reteta simpla si relativ usor de facut, un desert bun si pot spune ca e perfecta pentru un anumit timp cand iti doresti ceva foietaj dulce si nu vrei sa te incalti si sa te opresti in prima patiserie pe care o intalnesti. E bun si il poti coace singur, la tine acasa, indiferent de ai cuptor electric, aburi sau un simplu cuptor de aragaz. Dar sa povestim reteta, nu de alta doar poate unu-doi se incumeta sa faca trandafiri cu mere si o vor face citind rindurile de mai jos.
Cornulete cu mere
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
A venit toamna si o data cu ea a inceput sa ploua cu mere. Dap, fratilor, cu mere, zic bine. Cel putin la noi in bucatarioara e plin de mere, in special acum in perioada asta, pentru ca pietele sunt pline cu mere bune, bio, eco, mere romanesti de calitate. De multa vreme, mai ales de cand cu minunatul juicer (face toti banii, vorbesc serios!) ii fac Mirunei zilnic cate un suc dintr-un mar + morcov + sfecla buna si rosie de la Verde Bun. Dar uneori am chef de cate ceva bun si pufos cu aroma de mere coapte. O deliciosenie. Iar pentru ca cei de la Verde bun au declansat recent isteria nationala a merelor, pe Facebook, prin concursul minunat Deliciu cu mere, m-au napadit amintirile. Dap… amintirile mele de-acasa, cand bunicii mei intindeau foaie subtire ca foita de tigara si o umpleau cu mere… mmm… cornulete cu mere. O minunatie frageda, de post, o bucurie pentru papilele gustative. Sunt moi, atat de fragede incat ti-e frica sa le strivesti si sa le gusti aroma de mere proaspat coapte. O minune, va asigur. Si daca aveti cateva mere in casa. intindeti repede aluatul asta si faceti cateva cornulete cu mere. Ma veti pomeni! Iar daca nu aveti mere la indemana, dati un telefon sau un mesaj la Verde Bun si va aduc ei mere de calitate. Dar ca sa nu mai povestim atat, va spun doar ca reteta pe care v-o prezint acum, cea de cornulete cu mere, este o retete de familie, veche, preparata cu suflet de bunicii mei, si e o reteta reconstituita timid la telefon cu al meu drag bunic de 83 de ani, care a incercat si-a reusit sa si-o aminteasca perfect in cele din urma.
O zi cu ciulama
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
No, dragii mei, nu stiu cum stati voi cu planurile de meniu saptamanale, lunare sau cincinale, insa la mine in bucatarioara se pregateste din cand in cand cate o ciulama. De pui sau de ciuperci, asta e mai putin important. Noua ne place, nu ma intrebati de ce. As scrie poate de ce, intr-un stil din ala troll-esc, dar mi-i ca iarasi imi aprind paie in cap si curge cenusa sa ma-ngrop in ea, deh! nu stau prea bine la capitolul „life” in online (insa cine mi-s eu a da sfaturi, idei, vociferari, ganduri si alte cele trebuincioase intelectului uman). Dar gata cu lauda de sine, sa trecem la sporovaiala, caci astazi vorbim de ciulama. Eii, bine da. O ciulama buna e intotdeauna binevenita, fie ploaie, fie vant, fie canicula:)) haha!
Coltunasi cu branza dulce
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Ieri mi-a fost pofta de coltunasi cu branza dulce. Mmm… din aia calzi, fierbinti chiar.
Mie, coltunasii imi amintesc de copilaria mea pe meleaguri falticinene, de raiatii mei rosii-rosii si de toamnele tarzii in care poposeam acasa spre seara, carand ditai ghiozdanul de vinilin, intram in casa si poc! imi auzeam bunicul zicand „s-a luat!” Mergeam impleticit, stiind exact unde se afla fotoliul pe care ma asezam sa ma descalt. Incet aparea fantomatic si bunicul cu lampa stravezie, caci da! s-a „luat” lumina. Erau altfel de vremi, grele, dar cumva dragute in inocenta noastra de copii.
Ne asezam apoi la masa si mama ne aducea cate 2 coltunasi, la fiecare. Cu smantana si cu zahar mult deasupra! Nu stiam ca e nociv, dar ce conta pe vremea aia? Mancam doar sa avem ce. Adoram sa tai coltunasii in doua, sa ma izbeasca mirosul dulce vanilat de branza fierbinte… mmm… mancam incet printre glume si rasete si fix cand eram aproape de sfarsite si ne lingeam degetele (nu stiu cum reuseam dar intotdeauna ne lingeam si degetele, dupa coltunasi cu branza 🙂 ) si cand ochii se obisnuisera deja cu normalitatea lampii palpainde, „venea” si lumina. Daa… si urma putina veselie caci dadeam drumul teve-ului Miraj … nu aveam ce vedea, dar… asta e deja alta poveste.
