Category Archives: Patiserii Paine
Turtite cu secara pe plita
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Va mai amintiti de zilele ploioase, cand mirosea a foc de soba si-a sosete ude puse la uscat in rola? Cam asa erau unele din zilele in care ma nimeream pe la tara pe la bunicii sotului meu. Copil de astfalt fiind, nu am avut parte de bunici la tara si nici nu am avut vreo relatie speciala cu pamantul, ograda, curtea sau pomii, ca sa nu mai zic de animalele domestice. Pe la 5 ani credeam ca porcul are pantofi cu toc, iar pe la 10 ani m-au trimis ai mei vreo cateva zile la Malini, la niste prieteni de ai lor, dar m-am intors acasa dupa o zi si jumatate. Deci, nimic, niciun fior, niciun glas al pamantului nu imi starnea corzile sensibilitatii.
Dar, pentru ca intotdeauna vine timpul unui Dar, nu stiu cum se face ca mirosul ala de soba, ma duce parca intr-o alta stare. Si nu stiu cum se facea, de cate ori nimeream noi pe-o vreme ploioasa tare, bunica facea turte pe plita, niste chestii din faina, apa, drojdie, niste minuni din aluat copt pe plita, ceva ce oricat ai incerca tu acasa sa faci, parca nu iti iese. E drept ca niciodata nu am avut o plita, o bucata mare de metal pe care s-o ard pe aragaz si sa coc pe ea niste turte. Am incercat ba in tigaie fara ulei, ba in cuptor, dar nu ies, orice le-ai face. Cand am primit plita de fonta de la baietii astia din Turnatoria Mae, am zis ca e musai sa o incerc pentru prima data cu niste turtite cu secara pe plita de fonta coapte.
Despre fonta si vasele de fonta, despre minunile care iau viata in Turnatoria Mae, va voi povesti in curand cu lux de amanunte si poze (evident), dar pana atunci va zic doar ca sunt extra-mega-super-happy fericita ca pot reproduce turtite cu secara pe plita coapte, cam ca la bunica acasa <3
Foietaj cu ciuperci si naut
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Pentru astazi am copt un foietaj cu ciuperci si naut, adica niste placintele din foietaj de la supermarket pline de ciupercute si naut delicios de la Sun Food. Daca as fi avut mai mult timp as fi facut eu insami foietajul, dar cum nu dispun de asa bijuterie numita timp liber, optez pentru varianta „la indemana” pe care o gasesc in raftul oricarui supermarket. Dar haideti mai bine sa va spun ce si cum va trebuie pentru placintele astea, care se consuma atat calde, cat si reci si pe care le poti lua la job, sa le consumi in pauza de pranz. Zic si eu…
Placinte cu mere
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Placinte cu mere – asta am copt zilele astea. In fiecare an, toamna si iarna, nu ma pot abtine sa nu fac macar o data pe luna placinte cu mere. Ah! le ador! Si nu mai spun ca mai fac si placinte cu dovleac, sau cu placinte cu branza dulce, dar in ceea ce priveste placintele dulci astea cu mere sunt de departe favoritele mele. Asta poate pentru ca am crescut in Falticeni, aproape de Radaseni, un taram al merelor bune si parfumate, cu livezile alea parfumate pline de crengi care se rup sub merele rosii si aromate! Ah! mi-aduc aminte cum mergeam la cules de mere, in perioada aia in care practica agricola era obligatorie din clasa a 5-a :)), cum ne-agatam de crengi, urcati pe scari din lemn cu galetuse de plastic in maini, incolonati si randuiti frumos :)) Nu ma intelegeti gresit: nu-s o nostalgica, nici macar „decretel” nu sunt :)), insa perioadele alea aveau asa un farmec aparte. E drept ca veselia ne tinea o zi, doua, maxim trei, caci dupa ce terminam cu merele mergeam la scos cartofi… Anyway, revenind la placintele cu mere de astazi, hai sa va povestesc ce si cum va trebuie pentru a obtine asa pufosenii!
Placintele cu ananas
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Azi dam startul pregatirilor pentru seara de Ajun. Dam startul in mod oficial, vreau sa zic. Si ce dragut ar fi sa il asteptam pe Mos Craciun cu o masuta plina de dulciuri: cozonaci, fursecuri pufoase, turta dulce glazurata si pe ici colo cata o figurina din turta dulce sau de ce nu, o casuta din turta dulce. Dar si mai fain ar fi sa ii lasam Mosului sub bradut o punguta cu placintele cu ananas, moi si dulci! Cred ca s-ar bucura… Si cred ca si ai vostri copii s-ar bucura de asa placintele, iar daca aveti pe acasa o conserva de ananas rondele de la Sun Food, treaba e ca si rezolvata. Scapati de efort, banuti si timp de a cumpara un ananas, a-l curata si a-l taia perfect. So, hai sa nu mai lungim vorba si sa ne apucam de treaba!
Galuste cu prune
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Acum cateva zile, in weekendul trecut, mai exact, am fost la tara si am cules si niste prune. Imi plac prunele tare mult, atat de mult incat de fiecare data stau atarnata de crengile copacului si stau si infulec pana nu ma mai satur, abia intr-un final m-apuc si eu sa pun cateva in galetusa. Noroc de Remi care, saracul, culege si culege, in timp ce eu, atarnata si cu gura plina de poame, ma prefac ca ajut :). Imi place sa imi fac compot de prune, cu mult zahar, compot rece de-l beau seara in timp ce lancezesc in canapea. Imi place pandispanul cu prune si-mi plac delicioasele bile, acele Galuste cu prune. Sau gomboti sau cnele sau cum li s-or mai zice. Galuste cu prune, le stie mai toata lumea, si cam asa le si cauta pe net.
Galuste cu prune facea bunica mea si nu am mai mancat de mai mult de 20 de ani. Ai mei bunici faceau in fiecare vara tarzie galuste cu prune, cnele cum li se spune la noi in Moldova, partea dinspre Bucovina.
Asa ca duminica pe seara am facut cnele, galuste cu prune, si am simtit putin ca ma reintorc in timp. Am revazut cratita mare si larga, de culoarea visinei putrede, in care bunica mea fierbea cnele, am revazut paleta pictata in alb negru de smaltul sarit pe ici colea, cu care le arunca in pesmet rumen cu scortisoara si… ne striga: e gata!, e gata! Am revazut-o pe sor’mea mica, slaba, cu ochi mari si negri care tipa: „nuu, nu prune in aluat!” Si-am revazut lumina de neon galbui, ce palpaia, parca mai intens, in seara de vara tarzie si ploioasa, dulapul verde din bucatarie, dusumeaua rece pe care ne asezam asteptand sa inceapa desenul alb-negru cu Mihaela, si mi-am adus aminte de noi toti cum tihniti si infrigurati ne infingeam degetele in pesmetul cel rumen, lipicios, crantanicios de dulce. Si viata intreaga parea ca, pentru o clipa, a incremenit in miros cald de scortioara.
