Tag Archives: aluaturi
Pasca cu branza si ciocolata
by Alice Ciobanu
Va povesteam de Pasca cu branza dulce si aluatul cel mai pufos mesterit in chip strasnic si cu ciocolata, in editie limitata, doar azi pe masa and forever in Tara Bucatelor. Deci, marturisesc: m-am ferit cat am fost mai tinerica de pasca cu ciocolata. N-as putea sa spun de ce :), probabil ale tineretii valuri sau probabil ca nu stiam a aprecia valoarea unui fel de chocolate-cheesecake romanesc 🙂 Anul asta am zis: hait! e musai imperios necesar s-o coc si eu.
Asadar iata noua mea creatiune. Va prezint: Pasca cu branza si ciocolata, ceva extrem, dar extrem de bun. Nu m-am putut abtine sa nu rad vreo trei triunghiuri neguroase in miez de noapte. Sigur ma va bantui, precum m-a batuit si ciocolatosul ala umed.
Pasca cu branza dulce si aluatul cel mai pufos
by Alice Ciobanu
Am facut pasca in weekendul ce tocmai s-a scurs. Stiu, nu e timpul pentru Pasca, e inca Postul Mare, unde mai pui ca pasca cu branza dulce e ceva musai specific Invierii…so… Sincer, nu-mi pasa! Pana acum am tot facut pasca in fiecare an, de fiecare data incercand un nou aluat. Rezultatele trecute le puteti vedea aici si aici.
Era necesar sa incerc un nou aluat. Da, stiu putem sa il imbrac in forma de cozonac, cu branza, de ce nu?! Dar chiar nu am vrut asta. Am vrut Pasca. Si n-am ce regreta. Din cantitatile pe care vi le voi povesti ceva mai jos am mesterit o Pasca cu branza dulce, mica, in forma rotunda de 18 cm, si o Pasca mare cu branza si ciocolata, in forma de 26 cm. Superb de bune, ambele! Cel mai pufos aluat. Azi e a treia zi si blatul nu s-a asprit, nu s-a uscat. E in continuare pufos si perfect. Si asta datorita instructiunilor clare si precise, lasate de Maestrul Horia Varlan, in carticica sa, „Bucatele noastre”, instructiuni pe care le-am urmat cu mare rigurozitate.
Hai sa nu mai tin suspansul si sa dau drumul ingredientelor…
Pasca cu branza dulce si stafide
by Alice Ciobanu
Pasca cu branza dulce si stafide de anul acesta mi-a iesit super! Dulce, aromata, moale si pufoasa. Super buna.
Dar mai intai de a da reteta in randurile de mai jos, trebuie sa va mai spun ca dupa ce m-am apucat de framantat manual aluatul, m-a cuprins o lene si o panica specifica zilelor pre-sarbatoare, asa ca am rasturnat aluatul din castron direct in cuva masinii de paine, am setat-o pe programul de framantat&dospit si am abandonat-o uitarii. La modul propriu.
Pe la vreo 21.30 cand masina mea scoase sunete specifice prin care ma anunta ca e Gata!, Miruna incepu sa urle : nani! nani!… asa ca ce puteam face decat sa las masina in pace si sa duc copilu’ la nani. Asta inseamna ca ne urcam in pat si vreo ora mai povestim, mai cantam, mai bea ea niste lapte timp in care eu ma gandesc… ce naiba se intimpla cu aluatul ala?…. intr-un final pune geana pe geana si scapa la somn. Deja e vreo 22.45, hmm… mi-e si mai lene… iau o carte, incerc sa citesc ceva… But, somn.
Pe la 2.30 noaptea ma trezesc… bai, aluatul meu!, dar imediat imi dau seama ca n-are sens sa ma dau jos din pat, sa fumu o cafea si sa ma bag intr-un aluat moale si lipicios. Inchid ochii fericita ca Miruna doarme, zicandu-mi ca… deh, asta e… maine fac altul, am tot timpul din lume.
Si uite-asa a doua zi dis de dimineata, inca somnoroasa si limpaind dintr-o cafea, mi-am aruncat un ochi prin geamul masinii de paine. Uimire: stiti lava de pe Etna? ei, cam asa era de involburat si-al meu aluat. Olecutica mai avea si dadea sigur pe-afara.
Si-ntr-un elan muncitoresc gen hei-rup hei-rup, am dat copilului niste… ceva de mancare (nu ma intrebati acum ce, ca nu-mi aduc aminte) apoi l-am plantat la Tzitzi, Mani si compania (adica Michey Mouse Clubhouse) si am rasturnat aluatul pe planseta. Restul, e deja istorie.
Paine Floarea Soarelui
