PL500 – Lampa copilariei
Pentru cei care au avut în copilărie televizor alb-negru şi poze color, eventual, doar la zilele de naştere.
„Azi şi numai azi ai cel mai bun preţ la televizorul X, cu diagonală de…” peste tot auzi numai oferte la radio, la teve, vezi în toate pliantele de la orice supermarket sau centru comercial mai nou sau mai vechi. Plasme, LCD-uri, double surround, full HD……diagonala de 63 cm e deja prea demodată, ca să nu mai vorbim de televizoare obişnuite cu ecranul plat….
Azi schimbăm televizoarele în funcţie de modă, de ce şi-a luat vecinul din colţ, de plictiseală sau poate pentru că nu se mai potriveşc cu mobila şi ambientul.
Eu însă îmi aduc aminte de primul meu televizor.
De când am deschis ochii şi am început să mă uit la desene animate în alb şi negru, cu „Mihaela” şi apoi cu „Miaunel şi Bălănel” şi până aproape de plecarea mea la facultate, am avut un singur televizor…Miraj, cu lămpi. La el se strângeam toată familia seară de seară pentru două ore, că atâta era program cu voie de la stăpânire. Ne strângeam cu toţii pentru că nu aveam ca acum câte un televizor în fiecare cameră, eventual şi în bucătărie.
Aveam unul singur….dar bun! Ca un fel de Dacie care nu te lasă la greu ci doar într-o intersecţie….aşa era şi al nostru televizor Miraj. Era bun, dar ne lăsa exact înainte de sărbătorile de iarnă, de Crăciun, când sperai că vei vedea ceva program special de sărbători.
Aşa că în fiecare an, inevitabil, puneam pe al nostru Miraj într-o pătură, pe sanie şi îl duceam la reparat. Şi aproape de fiecare dată la întrebarea noastră „Ce are?” răspunsul era aproape de fiecare dată acelaşi: „Eee… PL500”. Băi frate! a dracului PL500 ăsta ! Se ardea exact când îţi era lumea mai dragă. Firesc că de cele mai multe ori „nea caisă” de ne repara televizorul nu avea piesa respectivă şi trebuia să facem repede de ea, că nu de alta, dar venea Crăciunul, Revelionul. O mătuşă de la capitală ne trimitea un PL500 …dura cîteva zile, dar reuşeam să ne petrecem o parte din sărbători cu Miraj.
În ultimii ani bunicul meu făcuse un stoc de lămpi din astea. PL500 începuse să nu se mai găsească aşa usor, ca de altfel mai toate cele din ultimii ani de glorie comunistă. Aşa că aveam în casă câte două bucăţi de PL500.
Noroc că a venit revoluţia şi prin ’91 – ’92 au luat ai mei un televizor color rusesc. Era bun, da’ nu avea telecomandă….eee!..deja era un lux.
Nu ne-a mai păsat când s-a stricat iarăşi vechiul televizor Miraj şi deşi mai aveam în casă, încă, o lampă PL500, nu am mai schimbat-o. Viaţa noastră devenise mai colorată! Cred de Crăciunul ăsta când ajung acasă o să mă uit în dulapul bunicului …..Poate mai are un PL500, lampa copilăriei mele.P.S. foto este luata de pe net.
11 Responses to PL500 – Lampa copilariei
-
Lampa fermecata!
Si noi am trait aceeasi poveste, doar ca al nostru se strica aproape intotdeauna in ziua unei meci de fotbal important.
Si mergeam cu el la doctorul de televizoare. Si ia ghici ce facea depanatorul in atelierul lui!? Se uita la meci, la un televizor (cu lampi, desigur…) pe care tocmai il reparase (sa fi fost acelasi Pele!?).
Si ne gindeam, io si taica-miu (pentru ca acest minunat TV cu lampi trebuia carat in patura, ca si al vostru, in 2 persoane 🙂 ), deci ne gindeam: „uite cum se uita asta la TV-ul unuia care si-ar fi dorit sa vada si el meciul, dar n-are noroc…”.
Si aveam de ales intre doua posibilitati: sa stam in picioare la nenea in atelier si sa vedem meciul sau sa mergem acasa, sa ne instalam confortabil in fotoliu si sa-l ascultam pe Ghitulescu la Radio Romania… -
Da , Remi..probabil ca si tine si mine au mai patit-o si altii…da’ noi sa fim sanatosi ca am trecut prin vremile alea
-
Cu placere !
Iti multumesc pt vizita pe blogul meu si daca vrei detalii despre bijuteriile mele cantacteaza-ma pe emaill: florentina.banica@yahoo.com -
Anonymous spune:
super tare
-
Daaa…ce vremuri!La mine a fost asa:cand m-am nascut,ai mei aveau un Cosmos din ala alb/bej cu plexiglas in fata ecranului,cica de prin ’61.Dupe aia in ’77 chiar in ziua cand s-a retras Pele,ai mei au venit acasa cu un Diamant 75 nou nout ultimul model de Diamant cu lampi…(cred ca avea vreo 4 sau 6)bun televizor,nu s-a stricat des.si in ’90 in toamna am sarit direct la color(Goldstar cu urechi).
-
daaaa ce amintiri, eu am acum vreo 30 ani si prin adolescenta prin 1995 inca mai apucasem astfel de televizoare in exploatare, ca si electronist „am inventat” doua „surogate” pentru aceasta lampa unul era inlocuirea lui PL500 sau 504 cu PL 36 prin adaptarea soclului si al doilea utilizarea unui echivalent rusesc al acestei lampi 6P36 care functiona perfect insa cu modificarea tensiunii de filament prin adaugarea unui transformator separat de la 220v la 6,3v cu un curent de 2,5 A in secundar
-
Ifrim Mircea Victor spune:
Filamentele tuburilot (lampilor) dintrun tv alb/negru erau alimentate in serie.Ca sa inlocuiesti PL500 cu 6P36S(rusesti) trebuia sa lipesti o rezistenta 100ohmi/10w ca sa inchizi circuitul de alimentare si la pinii de alimentare filament 6P36S legi un transformator 220/6,3V.tubul rusesc 6P36S era mai fiabil decat PL500. Am facut asta de multe ori pt.ca lampi rusesti se gaseau.
Lasă un răspuns
Bureti cu ou
[…] Mie, coltunasii imi amintesc de copilaria mea pe meleaguri falticinene, de raiatii mei rosii-rosii si de toamnele tarzii in care poposeam acasa spre seara, carand ditai ghiozdanul de vinilin, intram in casa si poc! imi auzeam bunicul zicand” s-a luat!” Mergeam impleticit, stiind exact unde se afla fotoliul pe care ma asezam sa ma descalt. Incet aparea fantomatic si bunicul cu lampa stravezie, caci da! s-a “luat” lumina. Erau altfel de vremi, grele, dar cumva dragute in inocenta noastra de copii. Ne asezam apoi la masa si mama ne aducea cate 2 coltunasi, la fiecare. Cu smantana si cu zahar mult deasupra! Nu stiam ca e nociv, dar ce conta pe vremea aia? Mancam doar sa avem ce. Adoram sa tai coltunasii in doua, sa ma izbeasca mirosul dulce vanilat de branza fierbinte… mmm… mancam incet printre glume si risete si fix cand eram aporape de sfarsite si ne lingeam degetele (nu stiu cum reuseam dar intotdeauna ne lingeam si degetele, dupa coltunasi cu branza ) si cand ochii se obisnuisera deja cu normalitatea lampii palpainde, “venea” si lumina. Daa… si urma putina veselie caci dadeam drumul teve-ului Miraj … nu aveam ce vedea, dar…asta e deja alta poveste. […]