Mai aveam doi iepuri mici si pricajiti,  ascunsi intr-un coltisor de congelator. Ma tot uitam, ma tot uitam si exclamam: mici, frate! ce naiba fac cu ei? Dar intr-o zi m-am hotarat, gata! Ii fac rulada! Zis si  … mai greu facut. Nu aveam toate cele trebuincioase, plus ca era duminica seara, plus ca nu ii mai puteam lasa sa zaca inghetati atata timp, cand deja le pusesem gand rau. Deci rulada sare din schema. Mai beau olecutica de cafea (i’m addicted).

Apare R. si cu glas suav (ha ha) ma iscodeste ce-si ia el la pachet la servici a doua zi. Cu acelasi glas suav (iubire mare dom’le) incep a povesti cum ii pregatesc o tarta cu iepure. La ce mi-o fi stand mintea nu stiu, tarta cu iepure? helloo??? Il vad ca se schimba brusc si zice: hai bai? cum tarta cu iepure? duhhh! Da! da! tarta cu iepure, ai sa vezi ce buna o sa fie, crede-ma. Duuuuh!!! mintea-mi zboara pe coclauri, neuronii se invart cand pe stanga cand pe dreapta, aud ceva pocnituri prin zona aia unde tre’ sa am o farama de creier si ma aud propovaduind: „daa… o sa fie bine, ai sa vezi, dar de fapt nu,… stai! nu iti fac o tarta cu iepure, fac o Placinta cu iepure si verdeturi!… mai am doua foi de placinta prin congelator, le-am vazut acum cand am scos iepuricii astia…. crede-ma va fi super!” Si plec bolborosind spre frigider sa mai scot una alta de pe acolo, doar cu o urma vaga de ce as putea arunca intr-o placinta cu iepure si verdeturi si zarindu-l pe R. cu coada ochiului stand nemiscat pe scaunel.

No, d’apai daca tot am dres-o si de data asta si in final a fost un produs mai mult decat bun. Care bun? Super bun ca mi-a transmis my beloved R., cica sa ii mai fac 🙂

Deci va arat si voua, poate ii mai vine careva idei in ceas de noapte: Placinta cu iepure si verdeturi!