Postul trecut am reusit si am preparat niste sarmale cu miez de nuca si ciuperci, o delicatesa de-adevaratelea. Insa abia in postul asta, al Pastelui, reusesc sa scriu reteta. Semn ca imbatranesc, maica, daca uit ce mai gatesc, ce mai pozez <3 Insa imi aduc perfect aminte de gustul lor doar uitandu-ma la bolul asta frumusel cu sarmale cu miez de nuca si ciuperci, invelite in varza acra de peste iarna pusa la murat, fierte molcom in oala de lut. E ceva ce nu ai cum sa mai uiti. Si de care te vei indragosti iremediabil si dupa care vei ofta ori de cate ori va veni o perioada de post. Trebuie sa recunosc, de fapt multi dintre voi stiti, ca nu tin post, in sensul de post religios, insa imi plac mancarurile simple cu legume, iar sarmale cu ciuperci fac atunci cand am chef. De data asta le-am adaugat si niste miez de nuca, caci asa facea bunica mea (demult tare).

Probabil ca e un cliseu asta cu reteta de la bunica, matusa, unchiul, varul etc, de la vreo a paispea spita in urma, transmisa din generatie in generatie cu vechiul caiet ingalbenit si mancat de ganganii pe la colturi… insa nu am (cliseul) si nici nu detin vreo reteta strabuna.  O fi vreo chestie de prin Bucovina sau cine stie de pe unde, insa stiu ca asa mai facea bunica mea… sau poate o fi doar o intamplare, o fi fost miez de nuca rasnit prea mult pentru cozonacii de pasti, de arunca cateva maini generoase de nuci si in umplutura de sarmale… sau cine stie sau cui ii pasa :)) Ceea ce trebuie sa retineti este ca aceste sarmale cu miez de nuca si ciuperci sunt dementiale! Si de post!