Si uite asa m-am trezit eu intr-o seara cu gandul la Turda si gulasul perfect de l-am servit acolo, in vara trecuta.  O minunatie…!!!

Te lingi pe degete, pe toate alea zece, parol, ca da! Si servit  fierbinte in niste galetuse mici din metal….(apropo sora’mea sa nu uiti a te uita si cumpara ceaunele/galetuse din alea faine).

But, revenind la gandurile mele din seara cu pricina, m-am pomenit ca scot ditai bucata de porcusor din congelator, nici prea grasa, dar nici prea slaba, fara sorici (ca-l mancaseram cu cateva zile in urma la o varza cu niscaiva afumatura) … ma uit la bucata de carne… ma uit in dulapior la cele multe feluri de paprici, pardon paprika de mai multe feluri (mersi afaf.ro, love ‘u Alin) imi indrept privirea, cu drag, spre  love of my life si-i ganguresc sagalnic: „honey e musai s-o punem de-un gulas tonight! Un gulas de porc fara cartofi!”

Si dupa ce am parjolit carnita aia si-am inecat-o in ceapa calita si-n sos din trei feluri de paprici … ne-am pus burtile spre odihna vreo cateva ceasuri.

Desavarsita mancare! O fi ea de neam unguresc, da’ ii strasnica, zau asa!