O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Va mai amintiti de zilele ploioase, cand mirosea a foc de soba si-a sosete ude puse la uscat in rola? Cam asa erau unele din zilele in care ma nimeream pe la tara pe la bunicii sotului meu. Copil de astfalt fiind, nu am avut parte de bunici la tara si nici nu am avut vreo relatie speciala cu pamantul, ograda, curtea sau pomii, ca sa nu mai zic de animalele domestice. Pe la 5 ani credeam ca porcul are pantofi cu toc, iar pe la 10 ani m-au trimis ai mei  vreo cateva zile la Malini, la niste prieteni de ai lor, dar m-am intors acasa dupa o zi si jumatate. Deci, nimic, niciun fior, niciun glas al pamantului nu imi  starnea corzile sensibilitatii.

Dar, pentru ca intotdeauna vine timpul unui Dar, nu stiu cum se face ca mirosul ala de soba, ma duce parca intr-o alta stare. Si nu stiu cum se facea, de cate ori nimeream noi pe-o vreme ploioasa tare, bunica facea turte pe plita, niste chestii din faina, apa, drojdie, niste minuni din aluat copt pe plita, ceva ce oricat ai incerca tu acasa sa faci, parca nu iti iese. E drept ca niciodata nu am avut o plita, o bucata mare de metal pe care s-o ard pe aragaz si sa coc pe ea niste turte. Am incercat ba in tigaie fara ulei, ba in cuptor, dar nu ies, orice le-ai face. Cand am primit plita de fonta de la baietii astia din Turnatoria Mae, am zis ca e musai sa o incerc pentru prima data cu niste turtite cu secara pe plita de fonta coapte.

Despre fonta si vasele de fonta, despre minunile care iau viata in Turnatoria Mae, va voi povesti in curand cu lux de amanunte si poze (evident), dar pana atunci va zic doar ca sunt extra-mega-super-happy fericita ca pot reproduce turtite cu secara pe plita coapte, cam ca la bunica acasa <3