O poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Ai 8 ani. Vii de la scoala. In fata unui magazin cu geamuri mari si murdare, chipuri insirate trist intr-o coada imaginara asteptand ceva. Un camion invaluit in fum inecacios opreste si niste oameni coboara cateva lazi mari de-un rosu-roz murdar pline cu niste chestii negricioase si aburinde. E paine. Brusc lumea incepe sa se precipite, se aud voci, strigate si vreo doua imbranceli. Si tu stai drept si te uiti fara suflare cum lumea indeasa paine in niste sacose de panza. Rapid, in cateva secunde lumea se risipeste. Si tu tot stai si te uiti. Mirat si adulmecand incetisor intri in magazin. O voce te intreaba: ce vrei? Pai, un … baton cu mac.

Daca ai citit randurile de mai sus, dragul meu cititor, afla atunci ca e una din desele mele vizite in magazinul de paine pe langa care treceam in drum spre scoala primara, din Falticeniul copilariei mele. Pentru cei mai multi dintre noi, acele batoane cu mac erau o mare bucurie. Miroseau a viata, a lume faina, a bucurie. Erau calde si ne asteptau timide intr-un rastel de tabla, aruncate pe-o masa invelita in musama. Oricat am cautat mai apoi acele simple batoane cu mac, fara arome, nu am mai reusit sa gasesc. Batoanele cu mac de acum sunt altfel decat cele de atunci. Pe bune:) ca or fi ele bune, dar n-au farmecul vremurilor alora.

Acum ceva timp am vazut la Violeta o poza si a inceput o adevarata batoniada pe net… toata lumea facea batoane cu mac. Le-am copt si eu, o data, si inca o data, si-apoi inca o data… si nu ma mai satur de ele. Sunt delicioase, pufoase, sunt copilaroase. Reteta am luat-o de la Violeta, care a luat-o de pe e-retete, dar care zau ca nici nu mai conteaza care de la cine a preluat-o… sa ne bucuram de batoane cu mac. Fiti veseli!