Tag Archives: coltunasi
Coltunasi cu visine
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
O intreaga colectie de retete cu visine mi-am propus a va aduce in dar, chiar aici in Tara bucatelor. Visine culese din copacul ce umbreste coltul casei socrilor mei, un visin batran tare, pus pe vremea cand bunicul era flacaiandru si abia ii mijise mustata. Uneori ma gandesc ca as putea face o analogie intre salcamul lui Moromete si visinul lui Ciobanu si, chiar de visinul ala ar disparea la un moment dat, nu cred ca ar aduce cu sine vreo schimbare majora in curtea si ograda din Pietrarie, de asta sunt sigura. Visinul lui Ciobanu rodeste in fiecare an, uneori mai putin, alteori se rup crengile sub multimea punctelor rosii si mari, dulci-acrisoare. Visinele zamislite de copacul simbol sunt usor dulci, nu-ti strapezesc dintii cand te infrupti din ele si sunt perfecte in mijloc de iulie. Te asteapta cuminti sa le culegi. Crengile copacului sunt atat de lungi si mari incat te cuprind de dupa mijloc in momentul in care risti sa te aventurezi sub el. Anul asta abia am asteptat sa ii apara fructele, sa le culeg si sa prepar cateva minunatii dulci-acrisoare. Acum va aduc niste Coltunasi cu visine… cica-s desert bucovinean si cica ar fi buni pentru siluete delicate si care nu comit adultere cu smantana si branza dulce :))
Coltunasi cu branza dulce
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Ieri mi-a fost pofta de coltunasi cu branza dulce. Mmm… din aia calzi, fierbinti chiar.
Mie, coltunasii imi amintesc de copilaria mea pe meleaguri falticinene, de raiatii mei rosii-rosii si de toamnele tarzii in care poposeam acasa spre seara, carand ditai ghiozdanul de vinilin, intram in casa si poc! imi auzeam bunicul zicand „s-a luat!” Mergeam impleticit, stiind exact unde se afla fotoliul pe care ma asezam sa ma descalt. Incet aparea fantomatic si bunicul cu lampa stravezie, caci da! s-a „luat” lumina. Erau altfel de vremi, grele, dar cumva dragute in inocenta noastra de copii.
Ne asezam apoi la masa si mama ne aducea cate 2 coltunasi, la fiecare. Cu smantana si cu zahar mult deasupra! Nu stiam ca e nociv, dar ce conta pe vremea aia? Mancam doar sa avem ce. Adoram sa tai coltunasii in doua, sa ma izbeasca mirosul dulce vanilat de branza fierbinte… mmm… mancam incet printre glume si rasete si fix cand eram aproape de sfarsite si ne lingeam degetele (nu stiu cum reuseam dar intotdeauna ne lingeam si degetele, dupa coltunasi cu branza 🙂 ) si cand ochii se obisnuisera deja cu normalitatea lampii palpainde, „venea” si lumina. Daa… si urma putina veselie caci dadeam drumul teve-ului Miraj … nu aveam ce vedea, dar… asta e deja alta poveste.