Tag Archives: dulceata
Dulceata de trandafiri
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
In sfarsit pot spune ca am facut dulceata de trandafiri. In sfarsit mi-au dat liber sa tai trandafirii de dulceata… poate din cauza ca anul asta tufa a fost foarte plina, ca a rodit de doua ori si ca nimeni nu si-a dorit trandafirii astia parfumati. In fiecare an ma uitam cu disperare la tufa de trandafiri si niciodata nu au vrut sa mi-i dea, sa imi dea voie sa ma bucur de ei. Au „preferat” sa ii lase sa-si scuture petalele in vant, sa moara fara sa bucure pe cineva. Dar, in sfarsit astazi am facut dulceata de trandafiri. Sper doar ca nu pentru ultima oara. Mi i-am dorit foarte tare si nu am asteptat sa mi se spuna de doua ori sa ii culeg. M-am infipt in ei, i-am luat acasa si i-am dulcegarit exact asa cum facea bunica mea. Am scos cartea cea veche si m-am pus rapid pe treaba. Inca mai miroase in casa a trandafiri. Sunt minunati. Iar dulceata asta e atat de parfumata, de dulce si de firava incat parca doar ce iti vine numai sa stai si sa o privesti, sa o mirosi, sa ii admiri culoarea intensa si sa nu te indupleci sa o gusti. Iar in momentul in care te decizi sa o faci te intorci in timp. Nu stiu cum, dar dulceata asta e ceea ce imi aduce amninte cel mai mult de bunica. In fiecare an aducea acasa un saculet cu petalele miraculoase si raspandea aroma asta in intreaga casa. Stiam atunci ca a avenit vara si ca se apropie vacanta mare. Cumva dulceata de trandafiri era startul pentru vacanta de doua saptamani pe care ne-o petreceam la mare, la Eforie Sud. Pentru mine dulceata de trandafiri va fi mereu cu amintirea de bunica, de scoici si marea cea neagra. Iar anul asta m-am bucurat atat de dulceata de trandafiri cat si de o sticluta mare de sirop de trandafiri, dar despre el va povestesc ceva mai incolo.
Cum recunosti un trandafir pentru dulceata?
Pentru sirop sau dulceata se folosesc doar un soi special de trandafiri: Trandafirul de Damasc, care are flori rozalii-mov, mai micute decat trandafirii obisnuiti, petalele sunt stravezii, fragile, se ofilesc usor si sunt mult mai stranse si mai multe decat la trandafirii altoiti pentru flori. Frunzele sunt mai mici, de un verde deschis, fara sa fie lucioase ca cele ale celorlalti trandafiri. De asemenea trandafirul pentru dulceata raspandeste un parfum specific, dulce, aromat, persistent si daca veti „rontai” una doua petale va veti da seama ca sunt inconfundabili. Florile daca sunt stropite cu apa rece raspandesc o aroma putenica, dar in special parfumul lor de simt de departe si insistent. Nu aveti cum sa nu ii deosebiti.
Dulceata de gutui
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Gutui amarui cu puf galben ca de pui, parca asa suna o poezioara ce-mi vine in minte in perioada asta cand gutuiul din spatele casei incepe usor usor sa isi arate roadele. Imi plac gutuile si nu ma las pana nu rontai vreo cateva, chiar de sunt acre si iti strapezesc asa dintii :)) dar sunt absolut minunate. Si nu ma las pana nu fac o dulceata de gutui sau un gem de gutui, sau si mai bine, si una si alta. Anul asta inca nu s-au copt gutuile, dar am gasit un pic de timp sa scriu reteta de dulceata de gutui, asa cum o fac eu, reteta pe care am gasit-o in cartea Silviei Jurcovan si pe care o folosesc de ani de zile. Iese o dulceata tare buna, si zau ca retele din cartea asta m-au salvat de fiecare data, pentru ca eu nu-s vreo gospodina, mama nu m-a pus sa fac nimic pe acasa si nici retete de familie, mostenite, nu am. Asa incat cred cu tarie ca oricine poate face o dulceata buna daca are cartea Silviei Jurcovan si daca are chef si ingrediente bune.
Magiun de prune
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Voi faceti magiun de prune? Nu gem de prune, ci magiun. Adica, zic magiun fara zahar, fara apa, fara nimic adaugat decat parfumata pruna. Imi aduc aminte, ca acum vreo 15 ani, bunica sotului meu facea magiun de prune, in fiece an, invartind cu melesteul in ditamai ceaunul de fonta, afara, pe chirostii. Atat de simplu si atat de fain. Parca si prunii din curte erau mai roditori atunci, caci faceau atat de multe prune, incat erau de-ajuns si pentru a face magiun si pentru a pune la tuica. Caci pe vremea aia cazanul de tuica mergea continuu, nu erau normele astea europene, si se facea (la noi) tuica de pruna, tuica de mere, pere, amestec… vindeau bunicii toata iarna si aveau bani astfel pentru cate o caruta, doua de lemne. Ce vremuri! Si statea ea, Bica (cum ii ziceam noi) si amesteca in ceaunul ala imens si fumegand din zori si pana-n seara, avand grija sa nu se afume minunatia asta de magiun de prune. Caci nu ii adauga nimic si cel mai mare pericol la magiunul asta e ca se poate afuma tare usor, caci neavand pic de apa, prunele se prind de fund si gata, s-a dus minunea. Munca multa! Si nu mai zic ca munca mai era si in a le culege, pe ele doamnele prune sau perje cum le zicea Bica (caci ea zicea perje la toate prunele, indiferent de soi) apoi le spala in cateva caldari cu apa rece de fantana, le taia si scotea sambure cu sambure si dupa care apuca-te si da-le pe masina de tocat. Si in faza asta intervenea o alta nebuie. Caci invarteai la coarba aia de la masina de tocat (grena!) pana ameteai… deh! nu aveau, saracii, roboti, scule si alte trasnai electrice. Totul se facea manual si se muncea vreo 2 zile pentru a pune niste magiun de prune pe iarna. Si chiar acum, in timp ce scriu randurile aste, o vad pe ea, pe Bica, mica si slaba, o mana de femeie, cum ne-arata ca munca nu e asa o treaba usoara si banii se castiga greu si se pastreaza si mai greu. Si imi mai dau seama de ceva, si-anume ca, pe langa prune, mai punea ceva: miez de nuca!
Dulceata de salcam
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Acum ceva vreme in urma, cat au fost salcamii in floare, am primit o sacosa de flori de salcam, de la. .. nu au nume 😛 Ideea e ca oamenii chiar mi-au facut o mare surpriza aducandu-mi la usa o sacosa plina ochi cu flori de salcam gata culese. Si nu pot decat sa le mai multumesc inca o data si sper sa le fi placut Dulceata de salcam pe care am preparat-o si le-am dat si lor spre degustare 🙂 Asadar dragii mei, astazi povestim despre dulceata de salcam. Este pentru prima data cand fac, adica e primul an cand fac dulceata de salcam si mi se pare o chestie foarte faina. E o dulceata dulce de tot, cu aroma de salcam ce iti trezeste simturile primavaratice si iti aminteste ca vine vara. Este o dulceata din care sa te infrupti cu lingurita si sa dai gata o carafa mare de suc de soc rece ca gheata. E o dulceata parfumata si de savurat impreuna cu oameni dragi, la taifasuri tarzii in miez de noapte. Se prepara cam asa… asta pentru cei care la anul va veti incumeta sa va faceti cadou un borcanel de dulceata de salcam.
Dulceata de rubarba fara zahar
O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu
Zilele trecute am primit spre testare noul produs de la Laboratoarele Remedia, Green sugar Gelifiant, un indulcitor natural, un produs special pentru dulceturi. Asa ca am cumparat niste rubarba si am preparat o dulceata de rubarba fara zahar, caci tot imi doream de mult timp sa o prepar. Asa ca totul s-a nimerit la fix. Ceea ce va pot spune este ca produsul testat este excelent: se comporta uimitor de bine (avand in vedere ca nu are zahar deloc, deloc) e dulce si bun la gust, nu schimba cu nimic gustul acestei dulceti si nu lasa aroma sau gust usor artificial / usor amarui, gustul acela ciudat pe care poate il resimtim in cazul unor produse ce inlocuiesc zaharul. Indulcitorul acesta are si un set de instructiuni, in care ti se povesteste cum sa il folosesti, asa incat treaba devine extrem de usoara, chiar si pentru cei mai incepatori in ale dulceturilor. Va povestesc asadar in cele ce urmeaza cum sa preparati o dulceata de rubarba fara zahar de un parfum si o savoare irezistibila.
