WordPress Templates
 

Caroline cu pasta de naut

Sa va spun sincer: cautam o reteta gen aperitiv de sarbatoare, ceva usor crocant si care sa aiba si o crema sarata. Asa se face ca am gasit in cartea Silviei Jurcovan reteta de Caroline (habar nu aveam ce sunt alea!) umplute cu ceva pasta de branza dar care mergeau la fel de bine si in varianta dulce. Astfel ca mi-am satisfacut cele doua pofte: ceva cronat, sarat, si festiv. Asa se face ca am pregatit niste caroline cu pasta de naut, o reteta simpla si cu un cost foarte mic. Din cantitatile de mai jos ies vreo 26-30 de caroline depinde cat de mici aveti indemanarea si rabdarea a le face. La mine au iesit ceva mai marisoare dar nu-i bai. Un cost total al ingredientelor ar fi cam 20-25 lei maxim. Eficient zic, nu? Aveti nevoie de cateva ingrediente simple si de o conserva de naut de la Sun Food.

Caroline cu pasta de naut

De Sarbatori nu uita de Optifibre

Sarbatorile vin, parca mai repede ca in alti ani. Peste tot, in magazine, pe strada, in mall-uri, peste tot intalnesti braduti impodobiti, ghirlande sclipitoare, iar colindele sunt acompaniamentul perfect. Parca iti vine si mai tare cheful de cumparaturi sau, probabil, incepem sa cumparam fara prea multa cumpatare. Si sunt sigura ca la fel vor fi si mesele si zilele din preajma noptilor magice. De fapt as vrea sa avem mai multa cumpatare, mai putina cheltuiala si si mai mult timp cu familia. Si evident de sarbatori nu uitati de Optifibre. Eu sigur nu voi uita.

Optifibre de sarbatori

Povestea mea cu Laura Baldini

Se spune, in popor, ca o femeie trebuie sa fie si gospodina. Asta pe langa alealalte: sa fie maritata, sa aiba copii, sa ingrijeasca de casa, sa mature, spele si toate alte „baliverne” cu care am crescut. Probabil ca in continuare se spune asa… sau poate se gandeste. Nu o invat astfel pe Miruna, nici macar nu o cert ca nu „stii sa iti faci curat in camera”. La noi acasa toate se fac impreuna, de noi trei. Asa am fost si eu si sora-mea crescute, asa am vazut acasa la mama si la tata. Si la bunici. Si nu mi-au zis niciodata „vai, de mine trebuie sa te mariti”. Ba din contra mi s-a spus sa nu ma marit curand, sa nu-l iau pe primul de il vad si in orice caz sa nu ma apuc sa fac rapid copii 🙂 Se poate spune ca involuntar am urmat toate sfaturile astea 🙂 Cand am venit la facultate, la Iasi eu nu stiam sa prajesc un ou, sa calc, sa spal la mana si altele asemenea. In schimb maica-mea a fost cea care mi-a pus creionul dermatograf in mana, ala de la firma Ada pe vremea aia (vai, ce „tanara” sunt!) m-a invatat cum sa stau pe un scaun fara sa am senzatia ca se uita juma’ de sala la mine, si cum sa ma vopsesc. Si asta inca de cand eram adolescenta. Si nu-mi pare rau 🙂 Si tot ea a fost cea care mi-a cumparat primii ciorapi „din aia fini”, care incepusera sa re-apara dupa revolutie, prin orasul mic de provincie in care locuiam. Asa ca, la vremea aia stiam ca ciorapii fini, culoarea piciorului, ii purati doar ziua, iar seara luai un ciorap frumos negru, ca ciorapii grosi si negri sunt pentru toamna-iarna, adevarati „hamleti” pe vremea aia 🙂 Astfel ca am ramas cu obiceiul de a purta ciorapi si pantofi, niciodata cu sandale. Iar vara iti trebuie pentru o petrecere nocturna doar ciorapi stravezii, foarte fini si neaparat pantofi. Niciodata sandale 🙂

Acum ca am un blog culinar probabil c ar trebui sa ma intereseze si sa scriu doar despre mancare sau cratite… sau oale sau oricum ceva din domeniul asta. Asa am auzit eu „pe surse”. Insa eu cred ca am un blog pentru ca imi place sa scriu si chiar de nu dau sfaturi nimanui, imi pot permite sa scriu si despre lucruri pe care le folosesc si care imi plac.

De curand am descoperit ciorapii marca Laura Baldini. Marturisesc ca nu stiam foarte multe despre ei, (de regula port ciorapi de la alta marca), dar m-au surprins placut.

laura baldini

Gustare cu sardine

O gustare cu sardine a aparut ca o necesitate fix atunci cand imi era foarte, dar foarte foame. Asa se face ca am scos repejor o conserva de sardine in sos tomat, am fiert doua oua de rata, si am taiat cateva firisoare de ceapa rosie. Si am avut o gustare cu sardine copioasa. Fix in 15 minute, cu mancat cu tot 🙂 Glumesc, dar cam asa sta treaba cu reteta asta. Practic e mult spus ca este o reteta in sine. E o idee, o idee de pus in practica des sau doar atunci cand esti pe fuga si cand vrei ceva rapid de mancare. Ai nevoie doar de o conserva de sardine in sos tomat, de la Podravka Romania.

Gustare cu sardine

Antricot glazurat cu miere si ananas

Se apropie sarbatorile si mi-as dori sa am pe masa unele preparate „speciale”, dar care sa nu necesita multa munca sau care sa fie extrem de laboriaose. Imi plac mesele festive, cu mancarurile si preparatele alea extraordinar de migaloase, imbelsugate, dar nu mi-a placut niciodata sa stau cu orele sa le pregatesc. Prefer sa am cateva fleuri de mancare simple, gustoase, care se pot reutiliza in diverse combinatii atunci cand a doau zi parca nu mai ai chef de aceiasi piftie, aceiasi tarta sau aceiasi friptura, rulada etc, fie ea oricat de dragalita si invartita si rumenita. Asa se face ca reteta asta de antricot glazurat cu miere si ananas este pe atat de simpla si usor de preparat, pe atat de versatila. Ceea ce va ramane de la masa de sarbatoiare se poate utiliza in sanvisuri calde sau reci, a doua zi, dimineata la mic dejun, sau la pachet cand plecati spre patinoar sau intr-o mica excursie si va trebuie ceva „la ghiozdan”. Carnea e frageda, suculenta, dulce-aromata, si arata si minunat. Si dupa cum v-am spus: nu e nevoie de munca si nici de multe ingrediente. Iar o conserva de ananas rondele de la Sun Food, va fi unul din ingredientele de baza, pe langa bucata de carne, evident.

Antricot glazurat cu miere si ananas