WordPress Templates
 

Varza cu carne

Print pagePDF pageEmail page

O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Varza cu carne

Am făcut o mâncare banală, hmm… Varza cu carne.

Dar nu orice fel de varză şi nu orice fel de carne.

Macrou in folie la gratar

Print pagePDF pageEmail page

O reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Aseară am gătit, la repezeală, un peşte la grătar. Resprectiv macrou in folie pus pe grill.

Macrou in folie la gratar

 

Ingrediente pentru Macrou in folie la gratar

  • macrou – 2 buc
  • sare
  • piper
  • rozmarin
  • câteva roşii cherry
  • ulei de măsline

 

Mod de preparare pentru Macrou in folie la gratar

Se spală bine peştele (macroul), se curăţă de tot ce are înăuntru, şi i se taie coada şi capul. Macroul se spală apoi sub jet de apă rece. Se freacă cu puţină sare, piper, se stropeşte cu ulei de măsline şi rozmarin. Se lasă la frigider preţ de o jumătate de oră.

Macrou in folie la gratarMacrou in folie la gratar

Apoi înăuntrul fiecărui peşte se pune cîteva roşii cherry tăiate în două, un fir de rozmarin daca aveti verde ori un praf de rozmarin uscat, se mai stropeşte cu puţin ulei de măsline şi se împachetează cu folie de aluminiu. Se pune pe grătarul încins, sau în cazul meu grill-ul pe aragaz, şi se lasă maxim o jumătate de oră.

Macrou in folie la gratarMacrou in folie la gratar

Foarte bun, foarte gustos şi mai ales foarte înmiresmat.

Se serveşte cald alături de nişte legume sotate.
Macrou in folie la gratar
   Poftă bună !

Covrigei de casa

Print pagePDF pageEmail page

O reteta din Tara Bucatelor by Alice Ciobanu

Mi-a venit cheful de covrigei facuti in casa. Da, da, covrigei de casaReteta e veche si am primit-o demult, de la niste amici care cred ca nu sunt in stare sa fac nici macar un „ou prajit”.

Astfel ca in criza de timp si chef de mancat ceva cald in vremurile astea in care e inca iarna, m-am apucat de framantat. Poate va fac si voua pofta de ceva bun si usurel.

Covrigei de casa

fara titlu

Print pagePDF pageEmail page

O poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Cineva a distrus sufletul. L-a aruncat pe jos şi l-a călcat în picioare. L-a sfărâmat.
Altcineva a cules fiecare bucată şi ca pe un puzzle imens l-a recompus. Cu dragoste, trudă şi răbdare. De unul singur.
Îl va păstra aşa, intact, de neatins, pentru totdeauna.

Facebook

Print pagePDF pageEmail page

O poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Mare minune şi cu reţelele de socializare, cu facebook-ul, în cazul meu. Să ştii că da!

Graţie lui, adică lui facebook, am regăsit o verişoară dragă, de prin oraşul natal, cu care nu mă mai văzusem de o mie de ani. M-a găsit apoi o mătuşă, de prin celălalt colţ de ţară, tocmai din Timişoara.

Am reîntâlnit colegi de liceu, foşti vecini…amintiri depănate on-line.

Am întâlnit, virtual deocamdată, o prietenă faină, cu care parcă m-aş cunoaşte de o viaţă. O fată super, moldoveancă de-a noastră ce stă tocmai hăt, la Polul Frigului din România, exact în mijlocul ungurimii. Straşnică muiere, cam asta aş putea afirma despre ea. Mi-i dragă tare şi vreau să o ţin lângă mine.

Dar tot cu Facebook, mi-am regăsit o veche şi foarte bună prietenă din liceu.  Era, a fost singura fată cu care m-am înţeles nemaipomenit de bine, cu care nu m-am certat niciodată şi care m-a acceptat aşa cum eram la vremea aia.  A fost singura care mi-a ştiut toate secretele, toate frământările interioare, tot suspinul după băiatul iubit din vremea aia, absolut tot. Singura care nu m-a trădat.

O, Doamne, prin câte am trecut împreună. Amândouă am început să fumăm (wow ce chestie!).  Ne furişam în baia liceului şi fumam pe şestache, să nu ne vadă careva, vreun prof. Era dificil pe vremea aia. Chiuleam împreună şi hoinăream prin oraş. Ni se părea că facem cele mai tari chestii. Eram foarte cool şi foarte populare. Era minunat să-mi petrec timpul cu ea şi mi se părea că lumea întreagă ne aparţine.

Apoi drumurile noastre s-au despărţit. Oarecum brusc. Poate că tot atât de brusc şi de spontan la fel ca şi începutul prieteniei noastre.

Vinovata am fost eu. Am plecat din oraşul natal fără să mă mai uit în urmă, fără să mă mai gândesc la nimic. Voiam să scap. Ea, probabil, că ştie de ce sau mai bine zis de cine. Însă nu am uitat-o nici un moment, nu am uitat de clipele prieteniei noastre şi, mai ales, nu am uitat că ea a fost cea care m-a încurajat mereu să fiu eu şi să nu mă dau bătută nicicum.

A fost cea mai bună prietenă. Pot afirma asta cu certitudine. Nu „aproape cea mai bună prietenă”, ci  chiar cea mai bună prietenă. Şi singura. Mă bucur că am regăsit-o.