WordPress Templates
 

Lapte de cocos la Panasonic MJ-L500

Print pagePDF pageEmail page

reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

E toamna! In sfarsit reusesc sa ma urnesc si sa ma pun pe treaba! La sfarsitul saptamanii am mers cu Miru la adunat frunze pentru scoala si apoi ne-am distrat la Festivalul cu umbrele. A fost un weekend “uhuhuuu”. Ne bucuram ca suntem totiimpreuna si sanatosi, restul le-om duce pe toate… vedem noi cum :) Si pentru ca sanatatea e un aspect important, dimineata m-am gandit ca un lapte de cocos ar fi ideal sa il avem fresh la mic dejun. Noroc ca luasem vreo doua nuci de cocos, cu vreo cateva zile inainte, si cu ajutorul slow juicer-ului Panasonic MJ-L500 am facut repejor un pahar mare de lapte de cocos. E un lapte consistent, curat, sanatos si safe. E doar din nuca de cocos, fara apa adaugata, asta probabil si pentru ca nuca de cocos a fost de buna calitate cu miez plin si aromat.

Mi-a placut mult sa fac lapte de cocos la panasonic MJ-L500 pentru ca e simplu, e curat si e rapid. Tot ce trebuie sa faci este sa desfaci nuca de cocos si sa ii scoti miezul. De restul se ocupa slow juice-rul. Despre slow juicer Panasonic MJ-L500 am scris o recenzie pe blog, aici, dupa ce l-am testat in cateva retete si l-am pus la incercare. Apoi am umblat prin magazine si m-am uitat si la alte cateva modele de slow juicer de la diverse branduri si din ce am vazut (pana acum) doar slow juicer-ul panasonic MJ-L500 are partea de jos a melcului din inox. Daca stiti modele care au melcul si din inox, va rog eu dati-mi de stire.

Asadar:

lapte-de-cocos-la-Panasonic-MJ-L500-6

Placinta cu piersici

Print pagePDF pageEmail page

reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Astazi am simtit ca e toamna tarzie, nu timpurie. Dimineata a fost frig, foarte frig, toata lumea era zgribulita, masinile trebuiau sterse de “roua”, frig… Iar dup-amiaza un soare cu dinti, frunze dansand in bataia vantului, toamna frumoasa si aramie. Ajunsa acasa, am aprins cuptorul si am copt o delicioasa placinta cu piersici. E vremea perfecta pentru copt, va zic eu. Imi plac placintele la cuptor, imi plac placintele gen poale-n brau, cu varza, branza sarata sau dulce, dar si placintele cu dovleac. Dar pentru ca azi aveam foarte putin timp la indemana, trebuia sa duc pe Miruna la cursul de engleza, am scos un aluat de foi de placinta de la congelator, o conserva de piersici decojite in sirop de la Sun Food si in o ora si jumatate am scos din cuptor minunatia asta aromata si rumenita. Sper sa va placa, desi timpul nu mi-a permis, pentru ca initial ma gandisem sa tai si un dovleac placintar, sa coc si sa combin miezul cu piersicile din conserva de la Sun Food  (apropo am mare, mare incredere in conservele lor si vi le recomand de fiecare data fara sa clipesc). Insa chiar si asa placinta asta a iesit delicioasa si s-a dus instant jumatate de tava, nici nu am avut vreme sa ne dam seama cat de buna este. Asa ca #ProvocareaSunFood acceptata.

placinta-cu-piersici-7

Supa de rosii cu orez

Print pagePDF pageEmail page

reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Toamna imi place sa merg sa culeg cateva rosii din gradina, sa le pun intr-o tava si sa le dau sa se incalzeasca la cuptor. Mi se pare ca asa se pastreaza, ca intr-o cutie cu amintiri, toate aromele toamnei. Cam asa s-a petrecut de curand cand am pus la cuptor cateva rosii diferite, unele mai mari si mai grele, altele mici si rotunde, galbene si verzului, diferite arome si texturi. Peste toate am turnat ulei de masline, am presarat sare si cimbru uscat, am pus cateva boabe de piper rosu si un fir de busuioc. Supa de rosii cu orez e o supa care te transpune cu multi ani in urma in bucataria bunicii, trezit de aroma dulce-acrisoara a rosiilor proaspat culese. Supa de rosii cu orez facea bunica mea si tin minte ca dupa ce cocea rosiile un pic, le scoatea doar pulpa pe care o punea la fiert in putintica apa si mirodenii. Tin minte aragazul cu ochiurile arse si pe alolcuri smaltul sarit de cati ani si fierturi trecusera peste el. Cu totii am crescut cu un astfel de aragaz in casa sau la bunici, si cred ca face parte din amintirile noastre legate de mancare. Intotdeauna era o cratita, o oala care fierbea, mereu cineva pregatea cate o tocanita sau o ciorba strasnica. Vremuri…

Dar ca sa revenim in timpul prezent, marturisesc ca uitasem de genul asta de supa de rosii cu orez, pana cand intr-o zi mi-a amintit o prietena draga. Pusesem pe facebook o poza cu o tava plina de rosii date la cuptor si ea mi-a spus ca face supa de rosii asa si pune si orez. Combinatia orez-rosii a fost cea care a declansat amintirea oalei albastre in care fierbea bunica mea supa de rosii.

 Iar acum incepe povestea cu ingrediente si imagini a acestui bol de supa de rosii cu orez.

supa-de-rosii-cu-orez-6

 

In vizita la Mika Boheme Atelier

Print pagePDF pageEmail page

poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Cand mergi in vizita la Mika Boheme Atelier te umpli cu energie. Pentru Miruna a fost ceva fantastic, nu mai intrase pana atunci intr-un atelier de croitorie. A fost fascinata din prima clipa, desi a incercat sa para cumva “detasata” de tot ce se petrecea inauntru. Insa acasa i-a povestit lui Remi tot, tot. I-a explicat in detaliu si la ce foloseste de ex. panoul cu ate colorate. A fost o experienta inedita si ma bucur ca poate vedea si avea contact cu atat de multe lucruri si oameni.

in-vizita-la-mika-boheme-atelier-2

Pe Miha Iojan am cunoscut-o cu ocazia unei prezentari fashion la care a participat si Miruna, si mi-a placut din prima clipa. Ceva m-a atras la ea, nu stiu exact ce, poate faptul se vedea in ochii ei bucuria pe care o aducea acelor mici fetite imbracate ca niste zane in rochitele colorate si diafane. Am luat, mult mai tarziu, legatura cu ea si i-am spus ca mi-ar placea foarte mult sa scriu despre micul ei atelier, pentru ca asa cum stiti Pe drumuri de tara nu este un proiect nu numai despre “mici fermieri”, ci despre oameni faini si frumosi din zona noastra, din moldova, din jurul Iasului. Astfel am ajuns zilele trecute in micul ei atelier. Acesta se afla situat, in Iasi,  imediat cum treci podul spre iesirea din Iasi, Bucium, in spatele hotelului Pleiada, intr-o zona ascunsa de nebunia urbana, o zona plina de copaci, verdeata si veverite :) Ar iesi o super sedinta foto acolo, e un peisaj absolut de basm.

Dar sa revenim la subiectul postarii de astazi si sa va povestesc cum a fost in vizita la Mika Boheme Atelier. Toata treaba a inceput acum cativa ani, cand Miha a inteles ca trebuie sa isi ia un ragaz si sa devina propriul sef. Cam toti am avut momentul “acela” candva, nu? Dupa ce ani de zile a lucrat in iduistria textila, ca tehnolog si stand ore in sir langa masina de cusut, langa fiecare om pentru a-l invata si a verifica cat de corect se face fiecare operatiune in parte, la un moment dat a zis Stop! Astfel a aparut Mika Boheme Atelier, un atelier cu rochite pentru fetite, cu rochite pentru mamici si domnisoare.in-vizita-la-mika-boheme in-vizita-la-mika-boheme-atelier-6

Am mai aflat ca Miha lucreaza pe mai multe “fronturi” (daca pot spune asa), ca are colaborari cu designeri, branduri din tara si din Republica Moldova, prezentari fashion. Partea cu rochitele pentru fetite e mai mult o “poezie” si o incantare a sufletului. Miha creeaza in micul ei atelier rochite pentru fetite, pentru fetite mici, bebelusi 0-12 luni si pentru fetite cochete cu varste intre 1-12 ani. Catifea, tulle, organza, stofa, danteluri si pietricele toate sunt cusute cu mare migala de Miha pentru a infrumuseta micile printese.in-vizita-la-mika-boheme-atelier-5

Materialele sunt de calitate, din tara si din strainatate, sunt cusute in micul atelier si vandute direct de acolo sau prin intermediul paginii ei de facebook Mika Boheme Atelier ( va invit sa-i dati si un like, daca va place ce vedeti ). Preturile sunt adaptate buzunarelor noastre ( pot zice asa, cred?!) si periodic practica reduceri, destul de consistente. Rochitele sunt si de ocazie, pentru o petrecere, o zi speciala, dar si pentru a fi purtate “pe strada”. Ceea ce m-a incantat foarte tare a fost ca toate creatiile ei au o “marja” au lasata insertie de material suficienta cat sa poata fi apoi marite cu un numar, astfel incat sa poti fi sigur ca rochita respectiva nu e purtata doar o data sau de doua ori si la anul”gata, nu-i mai vine”. Cam asta e spaima sau reticenta multor mamici cand vine vorba de rochite elegante, nu? Miha a tinut sa faca o mentiune speciala, pe care o gasiti si pe pagina de facebook, si anume: “Pentru ca am fost intrebata de mamici, vreau neaparat sa mentionez ca toate rochitele “Mika Boheme” sunt captusite integral cu bumbac, iar tull-ul de la fustita nu intra in contact cu pielea copilului”

Intreaga munca din micul si cochetul atelier sta in mainile unui singur om. Miha Iojan este cea care croieste, taie, coase, vinde, promoveaza si toata munca sta in mainile ei. Cauta un om, o fata care sa coase cot lka cot cu ea, dar, dupa cum stim bine, forta de munca e tot mai dificil de gasit.

Miruna s-a distrat foarte tare proband diverse rochite si in final si-a ales una, fix pe gustul ei, o rochita movulie cu multe flori. Iar Miha, exact cum procedeaza cu toate micile ei cliente, a luat repejor un ac cu ata si a cusut cateva floricele dantelate pe rochita de tulle. Pentru ca asa e Miha si asa infrumuseteaza, pe loc, manual fiecare rochita.in-vizita-la-mika-boheme-1

Mie mi-au placut foarte tare fustitele din stofa naturala, personalizate fiecare cu bata cu insertie cu diferite modele si culori. Sunt ideale pentrua fi purtate zilnic, la un eveniment, la birou, la plimbare. Indiferent daca o sa porti fusta asta cu tenisi sau stiletto fusta asta te va scoate din incurcatura si te va pune in evidenta. Asa ca sfatul meu este sa va puneti una deoparte :) Eu chiar acuma trag repejor o fuga sa-mi iau o fustita pentru evenimentul de sambata. Va asteptam si pe voi in vizita la Mika Boheme Atelier!

IMGP06320

in-vizita-la-mika-boheme-atelier-9 in-vizita-la-mika-boheme-atelier-8 in-vizita-la-mika-boheme-atelier-7 in-vizita-la-mika-boheme-atelier-4 in-vizita-la-mika-boheme-atelier-3Multumim, Miha!

 facebook: https://www.facebook.com/mikabohemeateliers/

Acest articol face parte din micul meu proiect Pe drumuri de tara si daca si tu vrei sa faci parte din el, trebuie doar sa-mi dai de veste pe alice@tarabucatelor.ro. Multumesc!

Ca sa fiti la curent cu toate retetele si povestile din Tara Bucatelor nu uitati sa dati Like Paginii de FB si sa va abonati la canalul de Youtube.

Sharing is Caring! Daca ti-a placut reteta aceasta, distribuie articolul catre prietenii tai pe Facebook. Multumesc!

IMGP06147 IMGP06438

Gratar de vita Angus

Print pagePDF pageEmail page

reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Inca din primele randuri trebuie sa va marturisesc ca am o relatie bunuta cu ceea ce se numeste a fi carne de vita. Imi place si Miruna adora ciorba de vita (cu bucatele mici si suculente, fragede de carnita), osso bucco e unul din favoritele noastre si incercat tot felul de variante de preparate cu vita. Insa trebuie sa va spun ca nu am o relatie foarte buna cu modul de preparare ” in sange” rare, medium rare etc… O fi ca nu sunt eu vreo mare cunoscatoare sau vreo tipa cu gusturi rafinate, insa eu daca vad rosu-roz in carne, ma ridic de la masa si pa! Asta e, si, am ajuns la o varsta la care nici nu mai doresc sa ma conformez unor standarde inalte, so… carnea trebuie sa fie bine facuta, pentru a-mi fi pe plac. Ce e intre, nu-i de mine :) Asa ca in momentul in care am vazut ca cei de la Karpaten Premium au deschis un shop online, m-am gandit ca ar sade bine o bucata de rump steak la mine pe masa. Zis si facut. Mi-au trimis o buna bucata de rump steak si dupa ce m-am invartit mult in jurul ei si am pus vreo cateva intrebari pe net (ce sa fac cu ea?) am decis sa incerc cateva bucati pentru un gratar asa simplu. Stiu ca unii vor spune ca am stricat frumusete de bucata de vita, ca vita asta mergea facuta toata, trasa la tigaie pentru “fata” si apoi bagata la cuptor, dar hei… noi suntem doar doi la masa! pe Miru nu o bag la chestii din astea, ca stiu ca starmba rau din nas.

Asa ca astazi va prezint, aci pe blog, un gratar de vita Angus. Ca sa vezi cum e cu batranetea asta! Am omis sa spun ca cei de laKarpaten Premium  sunt cunoscuti pentru calitatea carnii de vita, Premium Angus (in speta) si  este o carne obținută din bovine cu o genetica de top, crescuta in mod natural. Calitatea superioara este data de fragezime, aroma, marmorare si de procesul de maturare. Am taiat cateva bucati, desi ar fi trebuit sa fie mai groase (daca e sa ma iau dupa manual si practica marilor bucatari), insa eu care am o mare reticenta in ceea ce priveste carnea de vita, gust, aroma, fragezime, mi-am zis ca mai bine o stric in felii mai subtiri. Mna, femeie necunoscatoare, dar voi sa ma iertati. Insa carnea e frageda si foarte buna. Se face rapid pe gratar, cateva minute pe fiecare parte, cred ca vreo 3-4 la numar. Simplu si delicios, in doar cateva minute. Sau daca esti lenes ca mine, le bagi in cutia aia speciala pentru vid de la Food Saver si le uiti vreo doua zile in frigiderul praasptat si nou neo frost (trebuia sa ma laud si eu putin :) )

gratar-de-vita-Angus-7