WordPress Templates
 

Category Archives: Pe Drumuri de Tara

In vizita la Arome Urbane

Print pagePDF pageEmail page

poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Pe cei de la Arome Urbane i-am cunoscut pe facebook, caci totul se desfasoara (mai nou) pe facebook. Asa ca i-am contactat pentru micul meu proiect “Pe drumuri de tara” care se desfasoara online, aici pe blog, si offline prin frumoasa noastra tara. Ne-am pus de acord si intr-o zi racoroasa de sambata, i-am imbarcat pe ai mei si hopa cu loganul spre Boioaia, Suceava, in vizita la Arome Urbane.

Arome Urbane e o mica afacere de familie, iar Ana Maria Grosu este si mamica si antreprenor si mai ales este sufletul intregii povesti care se scrie zilnic la Arome urbane. Sper ca fotografiile pe care le veti vedea in acest articol sa va straneasca pofta de a merge si voi in vizita la Arome urbane.

In-vizita-la-arome-urbane-1

In vizita la Iulia Muraru

Print pagePDF pageEmail page

reteta din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Ma bucur tare mult ca reusesc sa scriu despre “frumusetile” micilor producatori din zona Iasului, si nu numai. Proiectul meu merge bine, sunt incantata ca reusesc sa ma tin de el, sa il fac sa mearga, si sa pot astfel cunoaste oameni faini, oameni care lucreaza cu drag pentru alti oameni.

Asa s-a intamplat si acum vreo saptamana cand am fost In vizita la Iulia Muraru, la micul ei atelier si boutique, acolo unde ea isi expune o parte din suflet. Rochitele marca made by Iulia Muraru sunt o parte din sufletul ei, si sunt altfel de rochite. Pe doamna Iulia Muraru si mica ei productie unicat de rochite, am descoperit-o intamplator pe facebook, fara sa stiu ca ea este mama unei prietene pe care o admir si o iubesc fara ezitare. Lumea e mica, asa as fi zis acum un an, insa acum pot spune ca lumea e asa cum ti-o creezi si ca oamenii buni si faini, oamenii care rezoneaza cu tine, patrund si raman, cumva, in lumea ta.in-vizita-la-iulia-muraru-9

Dar sa va povestesc ce am aflat cand am patruns in lumea rochitelor unicat si far’ de asemanare, cand am poposit in vizita la Iulia Muraru.

In vizita la Prisaca Barnova

Print pagePDF pageEmail page

poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Weekendul care a trecut i-am luat pe ai mei si am mers in vizita la Prisaca Barnova. Astfel am repornit pe drumuri de tara, micul meu proiect inceput anul trecut si prin care imi propun sa aduc in fata voastra tot felul de mici producatori, oameni care lucreaza pamintul cu drag, oameni care mestesugaresc, care tes, cos, cei care au mici afaceri in zona noastra a Moldovei si nu numai.

Imi doream de ceva vreme sa ajung la o prisaca, sa vad cu ochisorii mei (vorba Mirunei) cum se naste mierea cea atat de pretioasa. Cei de la Prisaca Barnova au fost foarte deschisi, au spus da din prima clipa si asta mi-a dat energie pozitiva. Asa ca ne-am luat aparatul foto, ne-am urcat in masina si ne-am oprit fix la cativa km de Iasi, in comuna Barnova, aproape de Manastirea Barnova. Acolo locul magic si lumea albinutelor va este deschisa.

O zi in vizita la Prisaca Barnova va va umple de energie, de buna dispozitie, iar pentru copii este o experienta de neuitat. La Prisaca Barnova dragostea de albinute se transmite din generatie in generatie, iar acum Radu Plavanescu este cel care a preluat fraiele muncii in prisaca, el se ocupa de cele doua stupine, fiecare avand cam 150 de familii de albine. Primul impuls pe care il ai cand pasesti printre stupii din Barnova este sa incepi sa canti cantecelul ala de copii: ” la opstete ursul cere numai faguri plini cu miere”. Iar tentatia e si mai mare atunci cand Radu iti deschide stupul, cand vezi minusculele albinute cum se agita, cand simti ca esti la cativa centimetri de ele si de mierea cea atat de dulce si aromata. Sentimentul este de nedescris. Am aflat ca fiecare albinuta are rolul ei, ca sunt albine care pazesc stupul, albine care stau la “usita” si fac vant cu aripioarele pentru a regla temperatura dinauntrul casei lor. E magic sa stai si sa urmaresti cum vin albinele incarcate cu polen si intra in stup, cu o aterizare perfecta ca pe o pista din aeroport.

in vizita la Prisaca Barnova

In vizita la Zmeurisul Coasta Neagului

Print pagePDF pageEmail page

poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Stiti, cred, ca am plecat de ceva vreme in cautare de producatori locali, de oameni care sa ne deschida usa si sa ne primeasca, sa ne povesteasca despre ceea ce muncesc si sa isi spuna povestea. E vorba despre micul meu proiect “Pe drumuri de tara“, despre care tot vorbesc pe ici colo. Sper sa creasca frumos si reiau ideea de baza pe care am scris-o mai demult aici: ” daca esti unul dintre ei, indiferent de esti mare sau mic, si daca vrei sa te deschizi lumii, vrei sa te arati asa cum esti, fara secrete: cheama-ma. Sunt aici! Vin sa te vad, sa te ascult, sa imi spui ce faci si cum muncesti, sa imi povestesti dorintele tale, sperantele, poate si necazurile pe care le intampini, vin sa gust, sa testez, sa iti produc retete, sa iti dau idei si apoi sa impartasesc lumii intregi ceea ce am vazut la tine acasa. Voi scrie aici pe blog, voi incerca sa surprind in imagini ceea ce tu vrei sa dezvalui. Iar povestea ta va merge mai departe pe drumuri de tara.”

De data asta am mers…

In vizita la Zmeurisul Coasta Neagului

In vizita la Verde Bun

Print pagePDF pageEmail page

poveste din Tara Bucatelor
by Alice Ciobanu

Am tot stat si m-am gandit cum as putea eu sa dau o mana de ajutor oamenilor din jurul meu, prietenilor, familiei si tuturor celor care citesc blogul meu sau care poate nu il citesc, dar ma cunosc, cum as putea eu sa ii ajut sa isi aleaga cu grija ingredientele pe care le pun in farfurie. Si apoi mi-a venit ideea sa lansez un mic proiect de suflet, un proiect pe care l-am numit simplu: “Pe drumuri de tara”, un proiect in care sa adun amintiri  si povestile oamenilor si locurilor din tara noastra. Am sa scriu aici despre cei care cultiva, produc, vand, cei care muncesc pamantul pentru ca eu si tu sa avem ce pune in farfurie: ingrediente corect crescute, cu drag de natura si pentru semeni.

Initial ma gandisem sa adun in micul meu proiect oameni care muncesc pamantul si produc cele necesare de-ale gurii. Dar mai apoi mi-am dat seama ca sunt multi altii care produc sau creeaza lucuri minunate care ne ajuta sa traim in conexiune cu natura, cu pamantul, produse care ne usureaza sau ne fac munca din bucatarie mai frumoasa. Asa ca micul meu proiect “Pe drumuri de tara” e gandit sa adune laolalta oameni care cultiva, care muncesc pamantul, dar si oameni care lucreaza cu mainile diverse obiecte: vase, oale, ulcele, produse din lemn, tesaturi etc. So,  ”Pe drumuri de tara” e un drum spre voi, dragilor, spre oamenii care fac lucruri din drag de natura si oameni. Iti dau de stire si va dau de stire ca am pornit pe drumuri de tara in cautarea taranului roman, a celui care cultiva legume sau fructe, a micului sau marelui apicultor, a olarului, a celui care mestereste in lemn, fier, piatra. Asa ca daca esti unul dintre ei, indiferent de esti mare sau mic, si daca vrei sa te deschizi lumii, vrei sa te arati asa cum esti, fara secrete: cheama-ma. Sunt aici! Vin sa te vad, sa te ascult, sa imi spui ce faci si cum muncesti, sa imi povestesti dorintele tale, sperantele, poate si necazurile pe care le intampini, vin sa gust, sa testez, sa iti produc retete, sa iti dau idei si apoi sa impartasesc lumii intregi ceea ce am vazut la tine acasa. Voi scrie aici pe blog, voi incerca sa surprind in imagini ceea ce tu vrei sa dezvalui. Iar povestea ta va merge mai departe pe drumuri de tara.

Pe drumuri de tara a facut un prim popas, zilele trecute, cand am fost in vizita la Verde Bun si aceasta postare ca si altele, precum si multe fotografii vor aparea pe facebook sub hastagul #PeDrumuriDeTara #dindragdeoameni. Dar, sa purcedem cu povestea de azi ce are ca subiect…

in-vizita-la-verde-bun-10